1. [DEX '09] CĂPIERE, căpieri, s. f. (Pop.) Faptul de a căpia; cenuroză. [Pr.: -pi-e-] – V. căpia.
2. [MDA2] căpiere sf [At: ECONOMIA, 96/5 / V: ~iere / P: ~pi-a~ / Pl: ~ri / E: căpia] 1 Cenuroză. 2 (Fig) Țicneală.
3. [CADE] CĂPIERE sf. 1 Faptul de a căpia ¶ 2 🐑 🐕 Boala oilor căpiete ¶ 3 Fig. familiar Nebunie, sminteală.
4. [DEX '98] CĂPIERE, căpieri, s. f. (Rar) Faptul de a căpia; cenuroză, căpială. [Pr.: -pi-e-] – V. căpia.
5. [DLRM] CĂPIERE, căpieri, s. f. (Rar) Faptul de a căpia.
6. [Șăineanu, ed. VI] căpiere f. V. capie.
7. [DEX '09] CĂPIA, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se zăpăci, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.
8. [MDA2] căpia vi [At: LB / P: ~pi~a / Pzi: ~iez, (rar) căpii / E: capie] 1 (Pop; d. ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2 (Fig; fam) A înnebuni.
9. [MDA2] căpiare sf vz căpiere
10. [CADE] CĂPIA, Mold. Bucov. CĂPCHIA (-iez) vb. inlr. 1🐑 🐕 A se bolnăvi de o boală de creier, de pe urma căreia oile se învîrtesc necontenit pe loc, cu mișcări convulsive, pînă amețesc: Să spargă o beșicuță ... din care pricină capie oaia DRĂGH. ¶ 2 Fig. familiar A se sminti, a înnebuni (vorb. de oameni).
11. [DEX '98] CĂPIA, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.
12. [DLRLC] CĂPIA, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Familiar, despre oameni), A se scrînti, a se țicni, a înnebuni. Ați căpiat? se stropși el către cei doisprezece [oameni]. CAMILAR, T. 74. Ce vorbești, bărbate? ori ai căpiat astăzi? ISPIRESCU, L. 268. – Pronunțat: -pi-a.
13. [DLRM] CĂPIA, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Fam.) A se scrînti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu.
14. [Șăineanu, ed. VI] căpià v. a avea amețeală, a înebuni: ce, ai căpiat?
15. [Scriban] căpiéz v. intr. (d. capie). Mă îmbolnăvesc de capie. Fig. Iron. Înebunesc, turbez: aĭ căpiat, măĭ? V. tr. Lasă-mă în pace, că m’aĭ căpiat. – În est căpchiez.
16. [DOOM 3] căpiere (desp. -pi-e-) s. f., g.-d. art. căpierii; pl. căpieri
17. [DOOM 2] căpiere (-pi-e-) s. f., g.-d. art. căpierii; pl. căpieri
18. [DOOM 3] căpia (a ~) (desp. -pi-a) vb., ind. prez. 1 sg. căpiez (desp. -pi-ez), 3 căpiază, 1 pl. căpiem; conj. prez. 1 sg. să căpiez, 3 să căpieze; ger. căpiind (desp. -pi-ind)
19. [DOOM 2] căpia (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 căpiază, 1 pl. căpiem (-pi-em); conj. prez. 3 să căpieze; ger. căpiind (-pi-ind)
20. [MDO] căpia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. căpiază, ger. căpiind)
21. [IVO-III] căpiez, -piază 3, -pieze 3 conj., -piam 1 imp., -piere inf. s.
22. [DRAM 2021] căpia, căpiez, v.i. 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba. – Din capie „boală a ovinelor” (Scriban, MDA); din capiu „atins de capie; năuc, zăpăcit” (DLRM, DEX).
23. [DRAM 2015] căpia, căpiez, vb. intranz. – 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba (Bud, 1908). – Din capie „boală a ovinelor” (cf. sl. kapija) (Scriban, MDA); din capiu „atins de capie; năuc, zăpăcit” (< capie) (DLRM, DEX).
24. [DRAM] căpia, căpiez, vb. intranz. – 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba (Bud 1908). – Din capie „boală a ovinelor” (cf. sl. kapija).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL