1. [DEX '09] CĂMĂȘUIRE, cămășuiri, s. f. Acțiunea de a cămășui și rezultatul ei; cămășuială. – V. cămășui.
2. [MDA2] cămășuire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: cămășui] Acoperire a unui element de construcție cu beton, metal etc. Si: cămășuială (1).
3. [DCR2] cămășuire s. f. (constr.) Acoperirea cu un strat de beton ◊ „În fig. B – consolidarea unui stâlp; faza inițială, cum arată acesta după decopertarea betonului până la armătură, precum și după cămășuire.” R.l. 22 III 77 p. 2. ◊ „La parter au început și lucrări de cămășuire a unor stâlpi.” R.l. 7 IV 77 p. 1; v. și 20 IV 77 p. 1 (din cămașă; DEX-S)
4. [DEX '09] CĂMĂȘUI, cămășuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un element de construcție cu beton, metal etc. – Cămașă + suf. -ui.
5. [MDA2] cămășui vt [At: DEX2 / Pzi: ~iesc / E: cămașă + -ui] A acoperi un element de construcție cu beton, metal etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL