1. [DEX '09] CĂPĂCEL, căpăcele, s. n. Diminutiv al lui capac. – Capac + suf. -el.
2. [MDA2] căpăcel sn [At: SADOVEANU, SĂM. VI, 165 / Pl: ~e / E: capac + -el] 1-2 (Șhp) Capac (1) (mic).
3. [CADE] CĂPĂCEL (pl. -ele) sn. 1 dim. CAPAC ¶ 2 Vas de bucătărie, rotund și puțin adînc, pentru preparat ouă, etc.
4. [DLRLC] CĂPĂCEL, căpăcele, s. n. Diminutiv al lui capac.
5. [DLRM] CĂPĂCEL, căpăcele, s. n. Diminutiv al lui capac.
6. [Scriban] căpăcél n., pl. e. Capac mic.
7. [Scriban] capác n., pl. e (turc. kapak; ngr. kapáki, alb. kapák, ung. kupak. V. capama, caplama, capange, capcană, chepeng. 1). Placă, tablă (de metal, lemn, lut, hîrtie) saŭ disc cu care acoperĭ un vas, o cutie, o ladă, un secriŭ, o groapă. 2) La unele felurĭ de pantalonĭ, partea care acopere pîntecele și care, în loc de prohab, are doŭă deschizăturĭ laterale care se încheĭe la brîŭ. 3) Vest. Tumbă, colac, învîrtitură a zmeuluĭ pin aer. Iron. A găsi saŭ a pune capacu, a găsi răspuns orĭ explicațiune la toate. Șĭ-a găsit tingirea capacu (Iron.), șĭ-a găsit sacu peticu, șĭ-a găsit tovarășu care-ĭ trebuĭe). – Dim. căpăcel, pl. e. V. pocriș, opercul, obturator, dop.
8. [DOOM 3] căpăcel s. n., pl. căpăcele
9. [DOOM 2] căpăcel s. n., pl. căpăcele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL