1. [DEX '09] CĂPUTĂTURĂ, căputături, s. f. (Înv.) Căpută (1). – Căputa + suf. -ătură.
2. [MDA2] căputătură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: căputa + -ătură] (Înv) 1-2 Căputare (1-2).
3. [CADE] CĂPUTĂTURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a căputa: punerea unei căpute nouă la o încălțăminte: treizeci lei vechi pe lună și două rînduri de căputături pe an GN..
4. [DLRLC] CĂPUTĂTURĂ, căputături, s. f. (Învechit) Căpută (1). Leafă... avea... 30 de lei vechi pe lună și două rînduri de căputături pe an. La TDRG.
5. [DLRM] CĂPUTĂTURĂ, căputături, s. f. (Înv.) Căpută (1). – Din căputa + suf. -(ă)tură.
6. [Scriban] căputătúră f., pl. ĭ. Pele cu care se căputează (căpută). Modu de a căputa. – Și încăp-.
7. [CADE] ÎNCĂPUTĂTURĂ = CĂPUTĂTURĂ [încăputa].
8. [DOOM 3] căputătură (înv.) s. f., g.-d. art. căputăturii; pl. căputături
9. [DOOM 2] căputătură (înv.) s. f., g.-d. art. căputăturii; pl. căputături
10. [DAR] căputătură, căputături, s.f. (înv.) parte a încălțămintei care acoperă zona superioară a labei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL