1. [DEX '09] CĂPȘUNĂ, căpșuni, s. f. Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănătoare cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos, parfumat și gustos. [Pl. și: căpșune] – Probabil din căpușă (înv. „căpșună”) + suf. -une (< lat. -onem).
2. [MDA2] căpșună sf [At: PISCUPESCU, O. 298/19 / V: ~puș~ / Pl: ~ne, ~ni / E: ns pbl căpușă (înv) „căpșună” + -une] 1 Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănătoare cu fraga, dar mai mari decât aceasta, de culoare roșie, cărnoase, parfumate și gustoase. 2 (Bot; lpl) Căpșun (2) de deal. 3 (Bot; lpl; șîs) ~ni de grădină Plantă târâtoare din familia rozacee (Fragaria moschata).
3. [CADE] CĂPȘUNĂ (pl. -ne) sf. 🌿 Poama căpșunului, o fragă mare, uneori cît o nucă, de formă rotundă sau conică, și de un gust dulce-acricios; proverb: în pofida căpșunelor, mîncau foile ISP..
4. [DEX '98] CĂPȘUNĂ, căpșuni, s. f. Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănător cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos, parfumat și gustos. – Probabil din căpușă (înv. „căpșună”) + suf. -une (lat. < -onem).
5. [DLRLC] CĂPȘUNĂ, căpșuni, s. f. Fruct asemănător cu fraga, dar mai mare decît aceasta, de culoare roșie, cărnos, gustos și parfumat; plantă erbacee tîrîtoare, din familia, rozaceelor, care produce acest fruct (Fragaria elatior). Ea mergea căpșuni s-adune, Fragi s-adune – Eu ședeam pe prag la noi. COȘBUC, P. I 117. Frunzișoară de căpșună. HODOȘ, P. P. 186. – Pl. și: căpșune (ALECSANDRI, P. P. 329).
6. [DLRM] CĂPȘUNĂ, căpșuni, s. f. Fruct asemănător cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos și parfumat. – Din cap + suf. -uș-ună.
7. [Șăineanu, ed. VI] căpșună f. poama căpșunului, roșie, comestibilă, ovoidă și cu un gust dulce acrișor; căpșunele sunt mai mari și mai rotunde decât fragile.
8. [Scriban] căpșúnă f., pl. ĭ1 și e, în est și căpușună, pl. ĭ1 și e (augm. d. căpușă orĭ d. lat. capĭtium, glugă care acoperea și peptu, de unde și it. cavezzone, sp. cabezon, căpăstru. Căpușună însemna la’nceput „căpățînă”, pin aluz. la mărimea căpșunelor față de fragĭ. V. căpăstru. Cp. cu mincĭună, pășune). Fructu căpșunuluĭ, un fel de fragă maĭ mare. A mînca frunzele în doru căpșunelor, a te mulțămi cu maĭ puțin în lipsa lucruluĭ dorit.[1]
9. [MDA2] căpușună sf vz căpșună
10. [MDA2] copșună sf vz căpșună
11. [CADE] ❍ COPȘUNĂ sf. Băn. 🌿 = CĂPȘUNĂ.
12. [Scriban] căpușún și -únă, V. căpș-.
13. [DOOM 3] căpșună (fruct) s. f., g.-d. art. căpșunii/căpșunei; pl. căpșuni/căpșune
14. [DOOM 2] !căpșună (fruct) s. f., g.-d. art. căpșunii/căpșunei; pl. căpșuni/căpșune
15. [DOOM] căpșună (fruct) s. f., g.-d. art. căpșunei; pl. căpșune
16. [MDO] căpșună, pl. căpșuni
17. [IVO-III] căpșună, -ni (planta și fructul).
18. [DER] CĂPȘUNĂ, căpșuni [din DER, la art. cap (1396)]: cap (-pete), s. n. [...] < Lat. *capum, forma vulgară de la caput [...]. De aceeași proveniență trebuie să fie și căpușe, s. f. [...]. Der. căpuși (var. încăpușa), vb. (a înmuguri); căpușnic, s. m. (frăguță, Cirsium oleraceum); căpșună, s. f. (fruct, Fragaria elatior, Fragaria collina). Der. acestui ultim cuvînt nu lasă nici o îndoială (cf. alb. și mr. căpușă „căpușă” și „fragă”); pentru suf. Pușcariu, Dacor., I, 593, propune -ună, care nu este curent în rom. (cf. REW 1668). Probabil trebuie plecat de la *căpușun, cu suf. -un, cf. gărgăun, și cu sing. refăcut pe baza pl. Der. căpșunică, s. f. (frăguță; specie de plantă); căpșuniu, adj. (culoarea căpșunii). [...]
19. [DFL] RICINUS L., RICIN, CĂPȘUNĂ, fam. Euphorbiaceae. Gen care are o singură specie: Ricinus communis L. Specie originară din Africa și sudul Europei. Plantă erbacee sau arborescentă cu creștere rapidă, tulpină roșiatică sau albăstruie, glabră, deseori făinoasă, fistuloasă, ramificată, pînă la 3 m înălțime, iar în locurile ei de proveniență, 12 m. Frunze mari, palmat-lobate, lobi dentați, alterne, lung-pețiolate, ascuțite, lucioase. Flori destul de mari, monoice (caliciul pergamentos cu 3-5 lacinii, stamine cu filamente de cîteva ori ramificate), dispuse în raceme, în vîrful crengilor, la bază cele mascule, gălbui, celelalte la vîrf, roșietice. înflorește vara. Fruct, capsulă. Are numeroase varietăți și soiuri care se deosebesc între ele prin înălțime, coloritul tulpinei sau al frunzelor, inflorescență, frunze (spinoase, glabre) etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL