Definiție și ce înseamnă călinet

1. [DEX '09] CĂLINET, călineturi, s. n. (Rar) Crâng de călini. – Călin + suf. -et.

2. [MDA2] călinet sn [At: (a. 1579) CUV. D. BĂTR. I, 253 / Pl: ~uri / E: călin1 + -et] Pădurice de călini1 (1).

3. [DLRLC] CĂLINET, călineturi, s. n. Crîng de călini.

4. [DLRM] CĂLINET, călineturi, s. n. (Rar) Crîng de călini. – Din călin + suf. -et.

5. [DOOM 3] călinet (rar) s. n., pl. călineturi

6. [DOOM 2] călinet (rar) s. n., pl. călineturi

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] căhuială sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 85 / Pl: ~eli / E: […]
1. [MDA2] căialnic, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 308 / V: ~iel~ / Pl: ~ici, […]
1. [D.Religios] Căianu (Caioni), Ioan (1629-1687), compozitor, n. în com. Leghea, jud. Cluj, călugăr organist […]
1. [DEX '09] CĂIEREL, căierele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui caier. [Pr.: că-ie-] – […]
1. [MDA2] căiesc, ~ească a [At: ȘEZ. VIII, 112 / Pl: ~ești / E: cai […]
1. [MDA2] căigană sf [At: H XVIII, 146 / P: căi~ / V: ~gaină / […]
[Șăineanu, ed. VI] căigiu m. lucrător care taie mărunt tutunul cu havanul. [Turc. KYIDJI]. Sursă: […]
1. [DER] căilă s. m. – Nume de bou: care are coarnele răsucite. – Var. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro