1. [MDA2] căialnic, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 308 / V: ~iel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: căi + -alnic] Plin de regrete.
2. [Scriban] căĭálnic, -ă adj. V. caĭnic.
3. [MDA2] cainic, ~ă a [At: ALEXANDRIA, 65 / V: cainic / Pl: ~ci, ~ice / E: căi + -nic] 1 Vrednic de plâns. 2 Care se plânge (mai) tot timpul.
4. [MDA2] căielnic, ~ă a vz căialnic
5. [Scriban] cáĭnic, -ă adj. (vsl. kaĭanŭ, part. d. kaĭati sen, a se căina. V. ocaĭanic). Rar. Sărman, lamentabil, jalnic. Plîngăcĭos. – La Cant. căĭálnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL