Definiție și ce înseamnă cădire

1. [DEX '09] CĂDIRE, cădiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a cădi. – V. cădi.

2. [MDA2] cădire sf [At: VARLAAM, C. 84 / 2 / Pl: ~ri / E: cădi] (Înv) Cădelnițare (1).

3. [DEX '98] CĂDIRE, cădiri, s. f. Acțiunea de a cădi. – V. cădi.

4. [DLRM] CĂDIRE, cădiri, s. f. Acțiunea de a cădi.

5. [Scriban] cădíre f. Acțiunea de a cădi.

6. [DEX '09] CĂDI, cădesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A cădelnița, a tămâia. – Din sl. kaditi.

7. [MDA2] cădi vta [At: DOSOFTEI, PS. 369 / Pzi: ~desc / E: vsl кадити] (Înv) A cădelnița (1).

8. [CADE] CĂDI (-desc) vb. tr. și intr. ⛪ A tămîia (cu cădelnița): cădelnița... cu care a cădit pe cel mort MAR.; Fig.: acela ar ~ cu sfinte miresme ... altarul vînătorilor ODOB. [vsl. kaditi].

9. [DEX '98] CĂDI, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămâia. – Din sl. kaditi.

10. [DLRLC] CĂDI, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămîia. Sihastrul se coboară în casa celor întristați, citește și cădește. GALACTION, O. I 257. ◊ Tranz. (Poetic) Ar cădi cu sfinte miresme, cu smirnă și cu tămîie, altarul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 54.

11. [DLRM] CĂDI, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămîia. – Slav (v. sl. kaditi).

12. [Scriban] cădésc v. tr. și intr. (vsl. kadili). Rar azĭ. Tămîĭez, cădelnițez, afum cu cădelnița.

13. [DOOM 3] cădire (rar) s. f., g.-d. art. cădirii; pl. cădiri

14. [DOOM 2] cădire (rar) s. f., g.-d. art. cădirii; pl. cădiri

15. [DOOM 3] cădi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cădesc, 3 sg. cădește, imperf. 1 cădeam; conj. prez. 1 sg. să cădesc, 3 să cădească

16. [DOOM 2] cădi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cădesc, imperf. 3 sg. cădea; conj. prez. 3 să cădească

17. [DER] cădi (cădesc, cădit), vb. – A tămîia, a cădelnița. Sl. kaditi (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 37); cf. bg. kadjă. – Der. cădelniță, s. f. (vas în care se arde tămîie; Arg., pungă) din sl. kadilĭnica; cădelnița, vb. (a tămîia).

18. [DLRLV] CĂDIRE s.f. (Criș.) Tămîiere. Să-l îngroape cu cădiri și cu lumini aprinse. MOL. 1695, 44r. Etimologie: cădi. Vezi și cădi.

19. [DLRLV] CĂDI vb. (Mold., Criș.) A tămîia. A: Cădeaște în cruciș. DM, 32r. Mitropolitul. . . cădeaște întîi sfintele icoane. GHEORGACHI; cf. VARLAAM ; DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; SP, 5v. C: Și cădească popii toți. MOL. 16761, 190v; cf. MOL. 16762, 63v, 92r // B: Să cădești înaintea chivotului. P, 28r. Etimologie: sl. kaditi. Vezi și cădire.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CÂRLIONȚA, cârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cârlionți, inele. […]
1. [MDA2] cârloanță sf [At: CHEST. II, 314/316 / Pl: ~țe / E: nct] 1 […]
1. [MDA2] cârlobat, ~ă a vz gârjob 2. [MDA2] cârjob, ~ă a vz gârjob 3. […]
1. [DEX '09] CARMAC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată dintr-un șir […]
1. [DEX '09] CARMAC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată dintr-un șir […]
1. [DEX '09] CÂRMACI, cârmaci, s. m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcațiuni, […]
1. [DEX '09] CÂRMEALĂ, cârmeli, s. f. (Pop.) Întorsătură, cotitură, schimbare (în desfășurarea unei operații, […]
1. [DEX '09] CÂRMI, cârmesc, vb. IV. Intranz. 1. A manevra cârma unei ambarcațiuni, a […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro