Definiție și ce înseamnă cădelnițat

1. [DEX '09] CĂDELNIȚA, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

2. [MDA2] cădelnița [At: COȘBUC, B. 152 / Pzi: ~țez/ E: cădelniță] 1 vi A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie Si: a tămâia, (înv) a cădi. 2 vt (Fig) A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare Si: a tămâia.

3. [CADE] CĂDELNIȚA (-ițez) vb. intr. ⛪ A tămîia, a cădi cu cădelnița: Și popi, șirag, cădelnițînd. Ceteau ectenii de comînd COȘB..

4. [DLRLC] CĂDELNIȚA, cădelnițez, vb. I. 1. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. Popi, șirag, cădelnițînd Citeau ectenii. COȘBUC, P. I 149. 2. Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. V. tămîia.

5. [DLRM] CĂDELNIȚA, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

6. [Șăineanu, ed. VI] cădelnițà v. a tămâia cu cădelnița: și popii șirag, cădelnițând, ceteau ectenii de comând COȘBUC.

7. [Scriban] cădelnițéz v. tr. și intr. Cădesc, afum cu cădelnița: a cădelnița biserica, pin biserică. Fig. Lingușesc: maĭ bine să rămîĭ jos de cît să te suĭ cădelnițîndu-ĭ pe ceĭ marĭ.

8. [DOOM 3] cădelnița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cădelnițez, 3 cădelnițează; conj. prez. 1 sg. să cădelnițez, 3 să cădelnițeze

9. [DOOM 2] cădelnița (a ~) vb., ind. prez. 3 cădelnițează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] căcăcios, ~oasă [At: ANON. CAR. / Pl: ~oși, ~oase / E: căca + […]
1. [MDA2] căcădară sf [At: BORZA, D. / Pl: nct / E: nct] (Bot; reg) […]
1. [MDA2] căcădușă sf [At: DDRF / Pl: ~șe / E: nct] Cacaderie. 2. [DER] […]
1. [MDA2] căcălău sn [At: ISPIRESCU, L. 372 / Pl: ~laie / E: căca + […]
1. [CADE] CĂCĂNIU adj. pop. Cafeniu, de coloarea tutunului [căcat + cafeniu]. 2. [DER] CĂCĂNIU, […]
[Argou] căcănăreală, căcănăreli s. f. (vulg.) 1. rea-voință. 2. atitudine răutăcioasă. 3. antipatie. 4. zgârcenie. […]
1. [MDA2] căcănărie sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: căcănar + -ie] 1 […]
1. [MDA2] căcărează sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 105 / V: ~ez sm / […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro