Definiție și ce înseamnă căcător

1. [MDA2] căcător, ~oare a [At: LB / Pl: ~i, ~oare / E: căca + -(ă)tor] Care provoacă diaree Si: purgativ.

2. [DER] CĂCĂTOR, CĂCĂTOARE, căcători, căcătoare, adj. Care produce diaree. (din căca)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] căcălău sn [At: ISPIRESCU, L. 372 / Pl: ~laie / E: căca + […]
1. [CADE] CĂCĂNIU adj. pop. Cafeniu, de coloarea tutunului [căcat + cafeniu]. 2. [DER] CĂCĂNIU, […]
[Argou] căcănăreală, căcănăreli s. f. (vulg.) 1. rea-voință. 2. atitudine răutăcioasă. 3. antipatie. 4. zgârcenie. […]
1. [MDA2] căcănărie sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: căcănar + -ie] 1 […]
1. [MDA2] căcărează sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 105 / V: ~ez sm / […]
[DER] CĂCĂREZA, căcărez, vb. I. Tranz. A defeca (în special despre animale). (din căcărează) Sursă: […]
1. [MDA2] căcări vr [At: LB / Pzi: ~resc / E: căca] 1 A-l scăpa […]
1. [MDA2] căcărie sf [At: LB / Pl: ~ii / E: căca + -ărie] 1 […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro