Definiție și ce înseamnă Burlacu

1. [DEX '09] BURLAC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.

2. [MDA2] burlac2 sn [At: VAIDA / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Butoi. 2 Conținutul unui burlac2 (1).

3. [MDA2] burlac1 [At: MARIAN, NU. 4 / V: ~ag / Pl: ~aci / E: nct] 1-2 sm, a (Bărbat) necăsătorit. 3-4 sm, a (Reg) (Bărbat) văduv.

4. [MDA2] burlag sm vz burlac1

5. [DEXI] burlac2 s.n. (reg.) Butoi. ♦ Conținutul unui astfel de vas. • pl. -ce. /etimol. nec.

6. [DEXI] burlac1 s.m. (pop.; fam.) 1 Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, (fam.) becher. O grădină de flori cultivată de medicul-șef un burlac filozof în felul lui (CA. PETR.). 2 Bărbat văduv. • pl. -ci. /<rus., ucr. бурлак „lucrător cu ziua pe corăbii”.

7. [CADE] BURLAC sm. Holteiu, bărbat rămas neînsurat: era vechil la Leonida. un Grec bătrîn ~ și cam într’o ureche VLAH. [rus. burlákŭ].

8. [DLRLC] BURLAC, burlaci, s. m. Bărbat necăsătorit; becher, celibatar, holtei, flăcău tomnatic. Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96. ◊ (Adjectival) Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODORESCU, P. P. 330.

9. [DLRM] BURLAC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, becher. – Rus, ucr. burlak.

10. [Șăineanu, ed. VI] burlac m. Mold. flăcău, neînsurat, becher. [Rus. BURLAKŬ, muncitor cu ziua].

11. [Scriban] burlác m. (rut. rus. burlák, lucrător cu ziŭa la corăbiile de pe Volga, haimana). Celibatar, holteĭ.

12. [DOOM 3] burlac s. m., pl. burlaci

13. [DOOM 2] burlac s. m., pl. burlaci

14. [DER] burlac (burlaci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac).

15. [DE] GHEORGHIU-BURLACU, Angela (n. 1954), soprană română. Voce de mare forță și expresivitate, cu o vibrație timbrală subtilă, rafinată. Carieră internațională pe toate marile scene ale lumii în opere de Verdi, Puccini, Donizetti ș.a. („Falstaff”, „Boema”, „Turandot”, „Elixirul dragostei”).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] sălbătăcesc, ~ească a vz sălbăticesc 2. [DLRLC] SĂLBĂTĂCESC, -EASCĂ adj. v. sălbăticesc. 3. […]
1. [DEX '09] SĂLBĂTICI, sălbăticesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. […]
1. [DEX '09] SĂLBĂTICIE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; […]
1. [DEX '09] SĂLBĂTICIME, (2) sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor […]
1. [MDA2] sălbătăcire sf vz sălbăticire 2. [DEX '09] SĂLBĂTĂCI vb. IV v. sălbătici. 3. […]
1. [DEX '09] SĂLBĂTĂCIT, -Ă adj. v. sălbăticit. 2. [MDA2] sălbătăcit, ~ă a vz sălbăticit […]
1. [DEX '09] SĂLBĂTICIUNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane […]
1. [DEX '09] SĂLBĂȚIE, sălbății, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro