1. [DEX '09] SĂLBĂTĂCIT, -Ă adj. v. sălbăticit.
2. [MDA2] sălbătăcit, ~ă a vz sălbăticit
3. [DEX '09] SĂLBĂTĂCI vb. IV v. sălbătici.
4. [DEX '09] SĂLBĂTICI, sălbăticesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăci vb. IV] – Din sălbatic.
5. [DEX '09] SĂLBĂTICIT, -Ă, sălbăticiți, -te, adj. Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. [Var.: (pop.) sălbătăcit, -ă adj.] – V. sălbătici.
6. [MDA2] sălbătăci v vz sălbătici
7. [MDA2] sălbăteci v vz sălbătici
8. [MDA2] sălbătecit, ~ă a vz sălbăticit
9. [MDA2] sălbătici [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 118v/18 / V: (pop) ~tăci, (reg) ~teci, (îvr) selbătăci / Pzi: ~icesc / E: sălbatic] 1-2 vir (C. i. plante cultivate) A ajunge în starea plantelor sălbatice (5). 3-4 vtr (C. i. animale domestice) A deveni sau a face să devină sălbatic (5). 5-6 vtr (C. i. plantații, terenuri, etc.) A ajunge sau a aduce în stare de paragină Si: a se degrada (18), a se părăgini. 7-10 vr (C. i. locuri, ținuturi) A deveni sălbatic (15-18). 11-12 vrt (C. i. oameni) A deveni sau a face să devină sălbatic (29), violent, brutal. 13-14 vir (Înv; îf sălbătăci) A se purta cu o cruzime neobișnuită (comițând atrocități). 15 vtf (Rar) A face să devină fioros, înspăimântător. 16 vr A ajunge în stare de primitivism. 17-18 virt A deveni sau a face să devină sălbatic (34). 19-20 virt A se retrage sau a face să se retragă departe de societate.
10. [MDA2] sălbăticit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 35r1/37 / V: (pop) ~tăcit, ~tecit, (reg) selbătăcit / Pl: ~iți, ~e / E: sălbătici] 1-2 (D. plante cultivate) Care a ajuns (prin degradare) în starea plantelor sălbatice (1). 3 (D. animale domestice) Care a devenit sălbatic (5). 4 (D. plantații, terenuri, etc.) Care a ajuns în stare de paragină din lipsă de îngrijire. 5 (D. oameni) Care a ajuns asemenea unui sălbatic (19). 6 (D. oameni) Care a devenit crud, brutal, violent. 7 (D. oameni) Care s-a abrutizat, s-a îndobitocit. 8 (D. fizionomia, ochii etc. cuiva) Care arată, trădează pe omul sălbatic (19). 9 (Înv) Care a decăzut enorm.
11. [MDA2] selbătăci v vz sălbătici
12. [MDA2] selbătăcit, ~ă a vz sălbăticit
13. [DLRLC] SĂLBĂTICI, sălbăticesc, vb. IV. Refl. (Și în forma sălbătăci) A deveni sălbatic. Iepele se sălbătăciseră și se făcuseră rele. ISPIRESCU, U. 48. ♦ Tranz. A face să devină sălbatic. Zeul... sălbătăci și înrăutăți pe taurul ieșit din mare pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. ♦ A deveni nesociabil, ursuz. Moșul Careba... se sălbăticise și se prostise în pustietate cu oile. DUMITRIU, N. 205. – Variantă: sălbătăci vb. IV.
14. [DLRLC] SĂLBĂTICIT, -Ă, sălbăticiți, -te, adj. (Și în forma sălbătăcit) (Despre animale și plante) Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. Florile sălbăticite... săltaseră vînjos printre scaieți. C. PETRESCU, C. V. 300. Sclipirile verzi priveau din întuneric... cu teamă de vietate pe jumătate sălbătăcită. id. Î. II 13. – Variantă: sălbătăcit, -ă adj.
15. [Șăineanu, ed. VI] sălbăticì v. a deveni sălbatic.
16. [Scriban] sălbătăcésc v. tr. (d. sălbatic). Fac sălbatic, sperios: singurătatea-l sălbăticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l sălbăticise. – Și zice și sălbătăcesc (est) și însălbăticesc (vest).
17. [DOOM 3] sălbătici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sălbăticesc, 3 sg. se sălbăticește, imperf. 1 sg. mă sălbăticeam; conj. prez. 1 sg. să mă sălbăticesc, 3 să se sălbăticească; imper. 2 sg. afirm. sălbăticește-te; ger. sălbăticindu-mă
18. [DOOM 2] !sălbătici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sălbăticește, imperf. 3 sg. se sălbăticea; conj. prez. 3 să se sălbăticească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL