1. [DEX '09] BĂTELIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc cu pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Bate + suf. -eliște.
2. [MDA2] băteliște sf [At: CANTEMIR, IST. 307 / V: -leș- / Pl: ~ti / E: bate + -eliște Cf batiște] 1-2 (Mol; Buc) Loc (sau pământ) bătătorit (mai ales de vite) Si: batiște, bătătură. 3 Loc de țarină pe unde se umblă cu carul. 4 Loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 5 (Buc; îs) -a dracului „Locul unde joacă sau calcă dracul”. 6 Loc de adunare. 7 (Rar) Bătaie a vântului.
3. [DEXI] băteliște s.f. (reg.) 1 Loc sau pămînt bătătorit (de vite). ♦ Loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2 Loc de adunare, de întîlnire a oamenilor. În cierul Cucului... era băteliștea flăcăilor și a fetelor (CR.). 3 Cărare; drum bătătorit. • pl. -i. /bate + -eliște.
4. [CADE] BĂTELIȘTE sf. Mold. 1 Loc bătătorit de vite: în ~ mai bine se face hrișcă decît în pămînturile cele nouă (ION.) ¶ 2 Loc de întîlnire: unde era ~a flăcăilor și a fetelor (CRG.) ¶ ❍Bucov. Fig. Locul unde-și arată cineva isprăvile, unde-și desvoltă activitatea: lumea întreagă era acuma ~a vitejiilor Iui (SB.) [băteală].
5. [DEX '98] BĂTELIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc sau pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Bate + suf. -eliște.
6. [DLRM] BĂTELIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc sau pămînt bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întîlnire, de adunare. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eliște.
7. [Șăineanu, ed. VI] băteliște f. 1. Mold. loc bătătorit de vite; 2. bătătura (unde se joacă): unde era băteliștea flăcăilor și a fetelor CR.; 3. fig. cărare: în băteliștea munților.
8. [Scriban] bătéliște f. (d. bat). Est. Ocol, țarc de vite. Bătătura unde se joacă hora, loc bătăturit, loc de adunare, de întîlnire. Bătaĭe (suflare) a vîntuluĭ. V. batiște și vĭeliște.
9. [MDA2] bateliște sf vz băteliște
10. [MDA2] bătelește sf vz băteliște
11. [DLRLC] BĂTELIȘȚE, băteliști, s. f. (Mold.) 1. Loc sau pămînt bătătorit (mai ales de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). Animalele acestea [ciutele] se obișnuiesc cu locurile lor, au băteliștea lor. SADOVEANU, V. F. 131. Cunoștea toate pădurile, toate văgăunile, toate băteliștile sălbăticiunilor. SADOVEANU, O. I 271. 2. Loc de întîlnire, de adunare. Mai pasă de dă ochi cu mătușa Mărioara... și. chiar cu băieții și fetele din sat, mai ales duminica, la biserică, la horă, unde-i frumos de privit, și pe la scăldat, în cierul Cucului, unde era băteliștea flăcăilor și a fetelor. CREANGĂ, A. 51.
12. [DOOM 3] băteliște (reg.) s. f., g.-d. art. băteliștii; pl. băteliști
13. [DOOM 2] băteliște (reg.) s. f., g.-d. art. băteliștii; pl. băteliști
14. [DLRLV] BATELEȘTE s.f. (Mold.) Loc bătătorit (mai ales de vite). În pomet batelește să se prefacă. CANTEMIR, IST. Etimologie: bate + suf. -eliște.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL