1. [DEX '09] BĂTEALĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală.
2. [MDA2] băteală sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~eli / E: bate + -eală] 1 (Mol; rar; îe) A sta (cuiva) ~ să... A sta de capul cuiva să... 2 (Țes) Bătătură (12). 3 (Olt; Mol; țes) Vatale. 4 (Buc) Cursă de șoareci Si: batcă. 5 (Reg) Titirez la moară Si: (reg) bătăiuș, bătător.
3. [DEXI] băteală s.f. 1 (țes.) Totalitatea firelor care se introduc transversal, cu ajutorul suveicii, prin rostul firelor de la urzeală, pentru a forma țesătura; bătătură, bătaie.** (reg.) Vatale. ♦ (reg.) Ansamblul brațelor spetezelor la războiul de țesut. 2 (reg.) Titirez la moară. 3 Expr. (pop.) A sta băteală (pe capul) cuiva = a sta de capul cuiva să... • pl. -eli. /bate + -eală.
4. [CADE] BĂTEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Olten. Băn. BĂTĂTURĂ6 ¶ 2 Mold. BATCĂ32 [bate].
5. [DLRLC] BĂTEALĂ, băteli, s. f. 1. (În opoziție cu urzeală) Firele de tort care se introduc transversal, cu ajutorul suveicii, în urzitura pînzei și se bat cu vatalele; bătătură. 2. (În expr.) A sta băteală cuiva (sau, mai ales, pe capul cuiva) = a se ține de capul cuiva, a-i bate capul. Le-a stat băteală bieților moșnegi s-o mărite. CONTEMPORANUL, V 100.
6. [DLRM] BĂTEALĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală, pentru a forma țesătura; bătătură (3). – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eală.
7. [Șăineanu, ed. VI] băteală f. Mold. 1. brațele spetezelor răsboiului de țesut; 2. titirezul morii; 3. fig. importun.
8. [Scriban] băteálă f. pl. elĭ (d. bat). Nord. Ban. Olt. Bătătură (la pînză). Est. Muncă măruntă și multă. A-ĭ sta cuĭva băteală, a te ținea de capu cuĭva (a-ĭ bate capu) să facă ce doreștĭ tu. A-țĭ sta băteală să, a dori mult (să terminĭ ceva). V. batal 1.
9. [DOOM 3] băteală s. f., g.-d. art. bătelii; pl. băteli
10. [DOOM 2] băteală s. f., g.-d. art. bătelii; pl. băteli
11. [Onomastic] Băt/a, -așul, -ănești, -eală, -eș, -ești, -ica, -ie, -iĭ, -uță v. Bat I 5, 7.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL