Definiție și ce înseamnă bășit

1. [DEX '09] BĂȘI, bășesc, vb. IV. Refl. și intranz. A elimina gaze intestinale prin anus. – Lat. vissire.

2. [MDA2] băși vr [At: ANON. CAR. / V: (reg) beși / Pzi: (p. 1) băs și (rar) -șesc, (p. 2) beși, (p. 3) bese / E: ml vissire] (Pfm) A elimina gaz intestinal prin anus.

3. [MDA2] beși v vz băși

4. [DEXI] băși vb. IV. refl., intr. (pop.) A elimina gaze intestinale prin anus. • prez.ind. -esc. și beși vb. IV. /lat. vĭssīre.

5. [DEXI] beși vb. IV. v. băși.

6. [CADE] BĂȘI vb. intr. și refl. vulg. A da o bășină; proverb: capra bese și oaia pate rușinea, cei mici, cei săraci sînt de multe ori făcuți vinovați și pedepsiți pentru faptele săvîrșite de cei mari sau de cei bogați [lat. vulg. *bĭssīre].

7. [CADE] BEȘI – BĂȘI.

8. [Scriban] bes (mă) a -șí v. refl. (lat. vĭssire și bĭssire, vir. vessir. – Se conj. cu ĭes). Est. Triv. Emit gazurĭ pin orificiu anal. – În vest bă-.

9. [DMLR] beși (= băși) vb. (tip flexiune 319)

10. [DER] BĂȘI, băs, vb. IV. Refl. A elimina gazele din intestin. [conjug. și bășesc, după DER] (din lat. vĩssīre)

11. [DER] băși (băs, bășit), vb. – A face vînturi, a se pîrțîi. – Mr. bes, megl. bișǫri. Lat. vĭssῑre (Pușcariu 186; REW 9382; Candrea-Dens., 138; DAR); cf. it. viscia, v. fr. vessir, fr. vesse, it. bessa. V. bășină. Se conjugă și la forma incoativă, bășesc. – Der. beșniță, s. f. (mușama, scutec).

12. [Argou] bășit, -ă, bășiți, -te, adj. v. bășinos (2.)

13. [Argou] băși, bășesc v. r. (pop., vulg.) a elimina gaze intestinale

14. [Argou] beși de-aici! expr. (adol., vulg.) pleacă!, cară-te!

15. [Argou] țăran bășit expr. (vulg.) persoană novice.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro