Definiție și ce înseamnă bășicat

1. [DEX '09] BĂȘICAT, -Ă, bășicați, -te, adj. Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicat, -ă adj.] – V. bășica.

2. [MDA2] bășicat1 sn [At: MDA ms / V: beș- / Pl: ~uri / E: bășica] 1-3 Bășicare (1-3).

3. [MDA2] bășicat2, ~ă a [At: BARONZI, L. 94 / V: beș~ / Pl: ~ați, ~e / E: bășica] 1 Care este acoperit cu bășici (1). 2 Care este în formă de bășică (1). 3 (Fig) Bășicat2 (1) în urma bătăii. 4 (Pan; d. zugrăveli, ziduri) Coșcovit2.

4. [DEXI] bășicat, -ă adj. 1 Care este plin de bășici, care are bășici. 2 (pop.) În formă de bășică. 3 (pop.; despre zugrăveli, tencuieli, ziduri etc.) Care este coșcovit. • pl. -ți, -te. și (pop.) beșicat, -ă adj. /v. bășica.

5. [CADE] BĂȘICAT l. adj. 1 p. BĂȘICA ¶ 2 pr. ext. Rotund, umflat, în formă de bășică: deschizînd ochii mari și bășicați de lacrime (DLVR.). II. BĂȘICATĂ sf. 🌿 Varietate de struguri. III. BĂȘICAT sbst. Faptul de a (se) bășica.

6. [DLRLC] BĂȘICAT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. (Atestat în forma beșicat) Se duse și el cu talpele beșicate pe urma lui Oșlobanu. CREANGĂ, A. 102. – Variantă: beșicat, -ă adj.

7. [DLRM] BĂȘICAT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicat, -ă adj.] – V. bășica.

8. [Șăineanu, ed. VI] bășicat a. umflat, rotund: dungi bășicate.

9. [DEX '09] BĂȘICA, bășic, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșica vb. I] – Din bășică.

10. [DEX '09] BEȘICA vb. I v. bășica.

11. [DEX '09] BEȘICAT, -Ă adj. v. bășicat.

12. [MDA2] bășica [At: CĂLINESCU, E. O. II, 88 / V: beș- / Pzi: (rar) bășic / E: ml vessicare] 1-2 vtr A (se) umple de bășici (1). 2 vr A căpăta bășici (1). 3 vt (Fig) A bate pe cineva tare, încât să i se bășice (2) trupul. 4 vr (Pan; d. zugrăveli, ziduri) A se coșcovi.

13. [MDA2] beșica v vz bășica

14. [MDA2] beșicat2, ~ă a vz bășicat2

15. [MDA2] beșicat1 sn vz bășicat1

16. [DEXI] bășica vb. I. 1 tr., refl. A face sau a produce bășici; a (se) umple de bășici. 2 refl. analog. (pop.; despre zugrăveli, tencuieli, ziduri etc.) A se coșcovi. • prez.ind. bășic. și (pop.) beșica vb. I. /bășică + -a.

17. [DEXI] beșica vb. I. v. bășica,

18. [DEXI] beșicat, -ă adj. v. bășicat.

19. [CADE] BĂȘICA, ❍BEȘICA (-șic) I. vb. tr. A face să se acopere (pielea) de bășici: razele soarelui ce-i străbăteau prin păr și-i beșicau pielea (GRL.) ¶ 2 pop. A bate strașnic, așa încît să-i bășice trupul: ii! bălan, că te bășic (ISP.). II. vb. refl. A se acoperi de bășici [lat. vulg. bĭssīcare].

20. [DLRLC] BĂȘICA, bășic, vb. I. Tranz. A face sau a produce cuiva bășici. Rele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostele: Frigurile te bășică, Dragostele te usucă. BIBICESCU, P. P. 7. ◊ Refl. A se umple de bășici. Fața li se bășicase de sudoare. BUJOR, S. 100. – Variantă: (Mold., Transilv.) beșica vb. I.

21. [DLRM] BĂȘICA, bășic, vb. I. Tranz. A produce cuiva bășici. ♦ Refl. A se umple de bășici, a face bășici. [Var.: (reg.) beșica vb. I] – Din bășică.

22. [DLRM] BEȘICA vb. I. v. bășica.

23. [Șăineanu, ed. VI] bășicà v. 1. a face sau produce bășici; 2. a se umfla: pielea îi se bășică. [Lat. VESICARE].

24. [Scriban] beșíc, a -á v. tr. (d. beșică). Est. Fac să scoată beșicĭ: urzica beșică pelea. V. refl. Pelea se beșică de urzicĭ. – În vest bășic.

25. [Scriban] beșicát, -ă adj. adj. Est. Cu beșicĭ: pele beșicată. Strugurĭ beșicațĭ, albĭ, cu boabe mari și pelița supțire. – În vest. bă-.

26. [DOOM 3] bășica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bășic, 2 sg. bășici, 3 bășică; conj. prez. 1 sg. să bășic, 3 să bășice

27. [DOOM 2] bășica (a ~) vb., ind. prez. 3 bășică

28. [IVO-III] bășic, -care inf. s.

29. [Argou] bășicat, -ă, bășicați, -te, (adj.) supărat; a se înfuria.

30. [Argou] bășica, bășic v. r. a se supăra, a se înfuria

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro