1. [DEX '09] BĂRBĂTESC, -EASCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc.
2. [MDA2] bărbătesc, ~ească a [At: GCR I, 20/25 / E: bărbat + -esc] 1 Caracteristic bărbaților (1). 2 Care se referă la bărbați (1). 3 Care provine de la bărbați (1). 4 Care aparține bărbaților (1). 5 De bărbat (1). 6 Viril.
3. [DEXI] bărbătesc, -ească adj. 1 De bărbat, care aparține bărbaților, caracteristic bărbaților, privitor la bărbați. ◊ Parte bărbătească v. parte. 2 Care exprimă bărbăție; care este plin de energie, puternic, voinic, viril; curajos, viteaz. • pl. -ești. /bărbat + -esc.
4. [CADE] BĂRBĂTESC adj. 1 De bărbat, al bărbaților: este o femeie... cu ceva ~ în voce și în față (BR.-VN.); croitor ~; haine bărbătești; vîrstă bărbătească, vîrsta omului între 25 și 40 de ani ¶ 2 Parte bărbătească, sex masculin; partea bărbătească a unui animal, bărbătușul unui animal ¶ 3 📖 Genul ~, genul masculin ¶ 4 Voinic, curagios: Îți chiamă ș’un cîne, Cel mai ~ Și cel mai frâțesc (ALECS.-p.).
5. [DEX '98] BĂRBĂTESC, -EASCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc
6. [DLRLC] BĂRBĂTESC, -EASCĂ, bărbătești, adj. 1. De bărbat, caracteristic bărbaților. Cămașă bărbătească. ▭ [Era] un inel bărbătesc, gravat cu inițialele I, S. DUMITRIU, B. F. 94. Parte bărbătească v. parte. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, viril. Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. Am de împlinit, pentru întîiași dată în viață, o adevărată datorie bărbătească; voi s-o împlinesc bine. D. ZAMFIRESCU, R. 59. Fața lui tînără și bărbătească insufla încredere. NEGRUZZI, S. I 30. ♦ Fig. Curajos, voinic. Îți cheamă ș-un cine, Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc. ALECSANDRI, P. P. 2.
7. [DLRM] BĂRBĂTESC, -EASCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie; viril; curajos, voinic. – Din bărbat1 + suf. -esc.
8. [Șăineanu, ed. VI] bărbătesc a. 1. de sexul bărbaților; 2. viteaz,voinic: fă piept bărbătesc AL.
9. [Scriban] bărbătésc, -eáscă adj. De sexu bărbatuluĭ, masculin. Fig. vitejesc, viril.
10. [DOOM 3] bărbătesc adj. m., f. bărbătească; pl. m. și f. bărbătești
11. [DOOM 2] bărbătesc adj. m., f. bărbătească; pl. m. și f. bărbătești
12. [DTM] bărbătescul 1. Joc* popular românesc, de bărbați, din Maramureș. Se joacă în formație de cerc în monom sau cu brațele prinse în lanț. Are ritm sincopat, mișcarea energică, cu pași tropotiți executați în continuă deplasare în sens invers rotirii acelor de ceasornic, combinații cu bătăi din palme și sărituri cu bătaia călcâielor în aer. 2. B. în jurul mesei, joc ritual, din ceremonialul nupțial, la primirea miresei în casa mirelui. Se joacă de către bărbați care ocolesc masa de trei ori în sensul rotirii acelor de ceasornic. În acest timp druștele (prietenele apropiate miresei) strigă versuri legate de eveniment și aruncă grâu peste ei.
13. [Argou] APARATUL GENITAL BĂRBĂTESC cântar, ciorchine, măsuri și greutăți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL