Definiție și ce înseamnă avangardist

1. [DEX '09] AVANGARDIST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste.

2. [MDA2] avangardist, ~ă [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 113, 8/1 / Pl: ~iști, ~e / E: fr avant-gardiste] 1-4 smf, a (Persoană) care aderă la avangardism (1-2). 5-6 a Privitor la avangardism (1-2). 7-8 a Care aparține avangardismului (1-2). 9-10 a De avangardism (1-2).

3. [DEX '98] AVANGARDIST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste.

4. [DLRLC] AVANGARDIST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică avangardismul. (Adjectival) în organizațiile de tineret s-au ivit manifestări avangardiste, care au fost semnalate și combătute. REZ. HOT. I 75. – Scris și: (după franțuzește, nerecomandabil) avantgardist.

5. [DLRM] AVANGARDIST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f. Adept al avangardismului. ♦ (Adjectival) Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. Manifestări avangardiste. – Din avangardă + suf. -ist.

6. [DN] AVANGARDIST, -Ă adj. Referitor la avangardă, la avangardism. // s.m. și f. Propagator, adept al avangardismului. [< fr. avant-gardiste].

7. [MDN '00] AVANGARDIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al avangardismului. (< fr. avant-gardiste)

8. [DOOM 3] avangardist adj. m., s. m., pl. avangardiști; adj. f., s. f. avangardistă, pl. avangardiste

9. [DOOM 2] avangardist adj. m., s. m., pl. avangardiști; adj. f., s. f. avangardistă, pl. avangardiste

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro