1. [DEX '09] AUTOCUNOAȘTERE, autocunoașteri, s. f. Faptul de a se autocunoaște. [Pr.: a-u-] – V. autocunoaște.
2. [MDA2] autocunoaștere sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autocunoaște] 1 Cunoaștere de către sine însuși Vz autocunoaște. 2 (Psh) Metodă de autocunoaștere (1) prin introspecție.
3. [DEX '98] AUTOCUNOAȘTERE, autocunoașteri, s. f. Acțiunea de a se autocunoaște.[Pr.: a-u-] – V. autocunoaște.
4. [DN] AUTOCUNOAȘTERE s.f. Faptul de a se autocunoaște. ♦ Metodă de cunoaștere a propriei persoane, prin introspecție. [< autocunoaște].
5. [DEX '09] AUTOCUNOAȘTE, autocunosc, vb. III. Refl. A-și cunoaște propria persoană. [Pr.: a-u-] – Auto1- + cunoaște.
6. [MDA2] autocunoaște vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autocunosc / E: auto1- + cunoaște] A se cunoaște pe sine însuși.
7. [DEX '98] AUTOCUNOAȘTE, autocunosc, vb. III. Refl. A se cunoaște prin autoobservare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + cunoaște.
8. [DN] AUTOCUNOAȘTE vb. III. refl. A-și cunoaște propria persoană. [< auto1- + cunoaște].
9. [MDN '00] AUTOCUNOAȘTE vb. refl. a-și cunoaște propriul eu, propriile aspirații. (< auto1- + cunoaște)
10. [DOOM 3] +autocunoaștere s. f., g.-d. art. autocunoașterii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL