1. [DEX '09] AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. Faptul de a ațipi; starea celui ațipit. – Ațipi + suf. -eală.
2. [MDA2] ațipeală sf [At: DA / Pl: ~eli / E: ațipi + -eală] 1-6 Ațipire (1-6).
3. [CADE] AȚIPEALĂ (pl. -eli) sf. Starea în care se găsește cineva cînd ațipește: omul s’a repezit, ca fript, din ațipeala sa (GRIG.).
4. [DEX '98] AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. Faptul de a ațipi; starea celui ațipit. – Ațipi + suf. -eală.
5. [DLRLC] AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. 1. Starea celui ațipit; ațipire. Onufrie se trezi din ațipeală, răspunse oftînd: Noi, Rozalie, n-am avut jtici boi, nici car în zilele noastre. CAMILAR, TEM. 24. Ațipeala care-i întovărășea totdeauna mistuirea nu venea ca de obicei să-l cuprindă într-o moleșire plăcută. SADOVEANU, Z. C. 108. Era gata să adoarmă... Dar sări din ațipeala lui, căci richițele și bălăriile foșniră și o formă albă trecu prin sîngele amurgului. GALACTION, O. I 137. 2. Fig. Lîncezeală, moleșeală, amorțire, apatie. Dar ce era jalea și ațipeala asta? CAMILAR, T. 219.
6. [DLRM] AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. Starea celui ațipit. ♦ Fig. Lîncezeală, amorțire; apatie. – Din ațipi + suf. -eală.
7. [Șăineanu, ed. VI] ațipeală f. înțepenire după moțăeală și înainte de adormire.
8. [Scriban] ațipeálă f., pl. elĭ. Început de adormire.
9. [DOOM 3] ațipeală s. f., g.-d. art. ațipelii; pl. ațipeli
10. [DOOM 2] ațipeală s. f., g.-d. art. ațipelii; pl. ațipeli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL