1. [DEX '09] ARHEOLOG, -Ă, arheologi, -ge, s. m. și f. Specialist în arheologie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologue.
2. [MDA2] arheolog, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. I, 203 / P: ~he-o- / S: (înv; dfnz) arche- (P: arche-) / Pl: ~ogi, -oge / E: fr archéologue] Specialist în arheologie.
3. [CADE] *ARHEOLOG sm. 🏛 Cel ce se ocupă cu arheologia [fr. < gr.].
4. [DLRLC] ARHEOLOG, arheologi, s. m. Om de știință specialist în arheologic. Cele mai îndepărtate urme ale vieții omenești pe pămînt sînt uneltele cu totul rudimentare descoperite de arheologi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 135, 6/4. Ciocanele spărgeau catacombele romanilor... Bietul meu arheolog încremeni la vederea unei asemenea barbarii. NEGRUZZI, S. I 203. – Pronunțat: -he-o-.
5. [DLRM] ARHEOLOG, arheologi, s. m. Specialist în arheologie. [Pr.: -he-o-] – Fr. archéologue.
6. [DN] ARHEOLOG, – Ă s.m. și f. Specialist în arheologie. [< fr. archéologue].
7. [MDN '00] ARHEOLOG, -Ă s. m. f. specialist în arheologie. (< fr. archéologue)
8. [Șăineanu, ed. VI] arheolog m. cel versat în arheologie.
9. [Scriban] *arheológ, -oágă s. (vgr. arhaiológos). Cel care se ocupă de arheologie. V. anticar.
10. [CADE] *ARCHEOLOG... = ARHEOLOG...
11. [DCR2] arheolog-scafandru s. m. ◊ „Arheologii-scafandri în adâncurile Mării Negre.” Mag. 11 VIII 73 p. 1. ◊ „Arheologii-scafandri au descoperit în largul coastei ligurice, în fața localității Diano Marino, epava unei nave comerciale romane din primul secol al erei noastre.” Sc. 21 I 77 p. 5 (din arheolog + scafandru)
12. [DOOM 3] arheolog (desp. -he-o-) s. m., pl. arheologi
13. [DOOM 2] arheolog (-he-o-) s. m., pl. arheologi
14. [MDO] arheolog (e-o)
15. [IVO-III] arheolog.
16. [DETS] ARHEO- (ARCHEO-) „vechi, primitiv, străvechi, arhaic, primar”. ◊ gr. arkhaios „vechi, primitiv” > fr. archéo-, it. id., germ. archaeo- > rom arheo- și archeo-. □ ~astronomie (v. astro-, v. -nomie), s. f., disciplină care studiază datele astronomiei arhaice potrivit simbolurilor iconografice din pre istorie; ~cete (v. -cete), s. n. pl., mamifere cetacee vechi adaptate la viața marină, care apar în eocenul inferior; ~etnologie (v. etno-, v. -logie1), s. f., paleontologie*; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante antropofile, răspîndite în culturile preistorice; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu publicarea izvoarelor istorice antice. 2. Reprezentare cu ajutorul artelor plastice a unor scene antice; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în arheologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază istoria societății omenești pe baza vestigiilor culturilor materiale; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., substanță din care se formează asterul și centrozomii; ~pteris (v. -pteris), s. m., criptogamă vasculară fosilă din clasa ferigilor, caracteristică pentru devonianul superior; ~pterix (v. -pterix), s. m., pasăre fosilă, prezentînd caractere de reptilă; ~zoic (v. -zoic), s. n., eră geologică în care au apărut primele organisme unicelulare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL