Definiție și ce înseamnă Argus

1. [DEX '09] ARGUS, arguși, s. m. Om cu privirea ageră, pătrunzătoare; om care păzește ceva cu mare grijă. – Din fr. argus.

2. [MDA2] argus sm [At: DICȚ. / S: (5, 6) Ar~ sp / Pl: ~uși / E: fr argus] 1 Gen de păsări galinacee, din familia fazanidelor, pe ale căror pene sunt pete rotunde, ca niște ochi. 2 Specie de fluturi pe ale căror aripi sunt pete rotunde. 3 Specie de pești cu pete rotunde, ca niște ochi. 4 Specie de păianjeni cu pete rotunde ca niște ochi. 5 Om cu privire ageră, pătrunzătoare. 6 Om care păzește ceva cu mare grijă.

3. [CADE] *ARGUS npr. m. 1 🔱 Principe argian care după legendă ar fi avut o sută de ochi ¶ 2 De aci Fig. ARGUS sm. Om cu privire ageră, pătrunzătoare, iscoditoare, care veghiază mereu și pe care nu-l poate înșela nimeni: a avea ochi de ~ ¶ 3 🐦 Gen de păsări din ordinul galinaceelor, astfel numit din cauza penelor împestrițate cu numeroase pete rotunde care seamănă cu niște ochi; trăește prin insulele Malesiei (🖼 198) [fr.].

4. [DEX '98] ARGUS s. m. Om cu privire ageră, pătrunzătoare; om care păzește ceva cu mare grijă. – Din fr. argus.

5. [DN] ARGUS s.m. 1. Personaj legendar despre care se spune că ar fi avut o sută de ochi. 2. (Fig.) Om cu privire ageră, pătrunzătoare, iscoditoare; păzitor vigilent. 3. Gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, care trăiesc în arhipelagul Malaysiei. [< fr. argus, cf. Argus – fiul lui Zeus și al Niobei].

6. [MDN '00] ARGUS s. m. 1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi. 2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent. 3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei. (< fr. argus)

7. [Șăineanu, ed. VI] Argus m. 1. Mit. principe grec cu o sută de ochi, pe care Junona îl însărcina să supravegheze pe nimfa Io; 2. fig. păzitor ager, spion: ochi de Argus.

8. [Scriban] *árgus m., pl. și (după numele unuĭ strașnic păzitor mitologic cu o sută de ochĭ). Om care vede și observă foarte bine: ochĭ de Argus. Zool. Un fel de fazan din Malaezia. Un fel de fluture.

9. [DOOM 3] argus (om cu privire ageră, vigilent) s. m., pl. arguși

10. [DOOM 3] Argus (ființă mitică cu o mie de ochi) s. propriu m.

11. [DOOM 2] argus (om cu privire ageră, vigilent) s. m., pl. arguși

12. [DOOM 2] *Argus (zeu) s. propriu m.

13. [Mitologic] Argus 1. Monstru fabulos, născut din Agenor (sau Arestor). Avea o sută de ochi, din care, atunci cînd dormea, se închideau doar o parte, ceilalți rămînînd deschiși. A fost pus de Hera s-o păzească pe Io (v. și Io), care fusese metamorfozată în vacă. Ca să-și scape iubita, Zeus l-a trimis pe Hermes să-l ucidă pe temutul ei paznic. După o legendă, Argus ar fi fost omorît de o piatră aruncată de la distanță de Hermes; după alta, i s-ar fi tăiat capul, după ce zeul l-a adormit mai înainte cîntîndu-i cu fluierul lui Pan. După moarte, se spunea că Hera a semănat cei o sută de ochi ai lui Argus pe coada păunului, pasăre care îi era dedicată. 2. Fiul lui Phrixus. A construit, cu ajutorul Athenei, corabia Argo (v. și Argo).

14. [DE] ÁRGUS (în mitologia greacă), monstru cu o sută sau o mie de ochi, din care jumătate rămîneau de veghe atunci cînd dormea. Însărcinat de Hera să o păzească de rivala ei, Io, metamorfozată în vacă, a fost ucis de Hermes, la porunca lui Zeus. Drept recunoștință, Hera i-a mutat nenumărații ochi pe coada păunului. Simbol al vigilenței neobosite.

15. [CECC] Ochi de Argus – Expresia vine de la personajul mitologic Argus, poreclit și Panoptes (care vede tot) și despre care legenda spune că avea o sută de ochi, dintre care cincizeci totdeauna deschiși. De aceea zeița Iunona l-a însărcinat s-o păzească pe Io, de care Jupiter – soțul Iunonei – fusese îndrăgostit. Argus a devenit deci sinonim cu o persoană excepțional de atentă, căreia nu-i scapă nimic din vedere. Iar expresia „ochi de Argus” are înțelesul de simbol al vigilenței. MIT.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] corciu3 sn vz corcie 2. [MDA2] corciu2 sn [At: MARIAN, ap. ȚIPLEA, P. […]
1. [Scriban] corcoáse (oa dift.) f. pl. (var. din gorgoaze). Est. Fam. Gorgoaze. Fig. Palavre, […]
1. [Scriban] corcoáțe (oa dift.) f. pl. (var. din gorgoaze). Vest. Bodroanțe, borfe, bulendre, haĭne […]
1. [CADE] CORCOAȚĂ (pl.-țe) sf. Sdreanță, buleandră: azi umblă ’n fir și mîine se poartă […]
1. [MDA2] corcodan sm [At: LB / V: curcud~, curcodană sf / Pl: ~i / […]
1. [MDA2] curcudea sf vz corcodea 2. [MDA2] corcodea sf [At: PAMFILE, J. L / […]
1. [DEX '09] CORCODEL, corcodei, s. m. (Ornit.; reg.) Cufundar. – Corcod (onomatopee puțin folosită) […]
1. [MDA2] corcodi vr [At: VICIU, GL. / Pzi: ~desc / E: corcodan] (Reg) A […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro