1. [MDA2] argintire sf vz argintare
2. [DEX '09] ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) arginti vb. IV] – Din argint.
3. [DEX '09] ARGINTARE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta. – V. arginta.
4. [DEX '09] ARGINTI vb. IV v. arginta.
5. [MDA2] arginta vt [At: PONT, F. 268 / V: (înv) ~ti, ~nți / Pzi: ~tez / E: argint] 1 A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintui (1) Vz polei, auri. 2 (Fig) A face să aibă luciul și strălucirea argintului (1) Si: (înv) argintui (2).
6. [MDA2] argintare sf [At: PONI, F., 268 / V: (rar) ~tire, ~nțire / Pl: ~tări / E: arginta] Acoperire a unui obiect cu un strat de argint (1) Si: (rar) argintat2, (înv) argintuire, (înv) argintuit2 Cf aurire, poleire.
7. [MDA2] arginti vt vz arginta
8. [MDA2] arginți vt vz arginta
9. [MDA2] argințire sf vz argintare
10. [CADE] ARGINTA (-tez) vb. tr. 🔧 A acoperi cu un strat subțire de argint obiecte de alte metale, pentru a le face să pară în întregime de argint, a sufla cu argint.
11. [CADE] ARGINTI (-tesc)..., ARGINȚI (-țesc)... = ARGINTA ...: Ș’acum luna argintește tot Egipetul antic (EMIN.)
12. [CADE] ARGINTUI (-uesc)... = ARGINTA...: lumina zilei îmi argintuise odaia (DLVR.).
13. [DLRLC] ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat subțire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cupă. ◊ Fig. A face să aibă luciul sau strălucirea argintului. Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. – Variantă: (învechit) arginti (EMINESCU, O. I 45) vb. IV.
14. [DLRLC] ARGINTARE, argintări s. f. Acțiunea de a arginta.
15. [DLRM] ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de argint. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului. [Var.: (înv.) arginti vb. IV] – Din argint.
16. [DLRM] ARGINTARE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta.
17. [DLRM] ARGINTI vb. IV. v. arginta.
18. [Șăineanu, ed. VI] argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.
19. [Scriban] argintésc v. tr. (d. argint). Poleĭesc, orĭ suflu cu argint. – Neol. argintez (după fr. argenter și lat. argentare).
20. [DOOM 3] arginta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. argintez, 3 argintează; conj. prez. 1 sg. să argintez, 3 să arginteze
21. [DOOM 3] argintare s. f., g.-d. art. argintării; pl. argintări
22. [DOOM 2] arginta (a ~) vb., ind. prez. 3 argintează
23. [DOOM 2] argintare s. f., g.-d. art. argintării; pl. argintări
24. [IVO-III] argintesc, -team 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL