1. [DEX '09] ARGINTUI, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.
2. [MDA2] argintui [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: argint + -ui] (Înv) 1-2 vtr A (se) arginta (1-2). 3 vt A fereca în argint.
3. [CADE] ARGINTUI (-uesc)... = ARGINTA...: lumina zilei îmi argintuise odaia (DLVR.).
4. [DLRLC] ARGINTUI, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. ◊ Refl. Fig. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62.
5. [DLRM] ARGINTUI, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint.
6. [Șăineanu, ed. VI] argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.
7. [DOOM 3] argintui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiesc, 3 sg. argintuiește, imperf. 1 argintuiam; conj. prez. 1 sg. să argintuiesc, 3 să argintuiască
8. [DOOM 2] argintui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiesc, imperf. 3 sg. argintuia; conj. prez. 3 să argintuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL