1. [DEX '09] AURIRE, auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1) și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. auri.
2. [MDA2] aurire sf [At: LB / V: d~ / P: a-u~ / Pl: ~iri / E: auri] 1 Acoperire a unui obiect cu un strat subțire de aur (1) Si: aurare (1), aurat1 (1), aureală (1), aurit1 (1), auritură (1). 2 Dare a unei străluciri ca de aur (1) Si: aurare (2), aurat1 (2), aureală, aurit1 (2), auritură (2). 3 Dare a unui aspect asemănător aurului (1) Si: aurare, aurat1 (3), aureală (3), aurit1 (3), auritură (3). 4 (Înv) Alegere a aurului de nisip prin spălare Si: (rar) aureală (4), aurit1 (4), auritură (4). 5 Îmbrăcare a unui dinte în aur (1) Si: (rar) aureală (5), aurit1 (5), auritură (5). 6 (Pop) Transformare în aur (1) Si: (rar) aureală (6), aurit1 (6), auritură (6).
3. [DEX '98] AURIRE, auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1). [Pr.: a-u-] – V. auri.
4. [DLRLC] AURIRE s. f. Acțiunea de a auri; poleire. Aurirea unui obiect. - Pronunțat: a-u-.
5. [DLRM] AURIRE, auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1); poleire cu aur. [Pr.: a-u-]
6. [DEX '09] AURI auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.
7. [MDA2] auri2 [At: ANON. CAR. / V: d~ / P: a-u~ / Pzi: ~resc / E: aur] 1 vt A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1) Si: aura (1). 2 vt (Fig) A da o strălucire ca de aur Si: aura (2). 3 vt (Fig) A da un aspect ca de aur Si: aura (3). 4 vt (Îrg) A alege aurul (1) din nisip, prin spălare. 5 vt A îmbrăca un dinte în aur (1). 6-7 vtr (În basme) A se transforma în aur (1).
8. [CADE] AURA (-rez)... = AURI... [lat. aurare].
9. [CADE] AURI (-resc) I. vb. tr. A acoperi cu un strat subțire de aur obiecte de argint sau de alt metal, pentru a le face să pară în întregime de aur, a polei, a sufla cu aur. II. vb. refl. A se acoperi cu un strat de aur sau a căpăta înfățișarea aurului: piscurile munților se auresc (VLAH.).
10. [CADE] DORER LA PILULE (fr.) = A auri hapul. A spune cuiva adevărul neplăcut în termeni aleși. A face să înghită hapul.
11. [CADE] ÎNAURI (-resc) = AURI.
12. [DEX '98] AURI, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.
13. [DLRLC] AURI, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. Du-te și fă o mulțime de furci de tors, una mai frumoasă decît alta. Apoi ia și le aurește pe toate. MARIAN, O. II 91. ◊ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur, a polei. Te-am dus pe culmi, ca ochii tăi să-mi crească întinderea de zări... Să-mi aurești cu raza lor pămîntul. TOMA, C. V. 126. Soarele scăpăta grăbit după deal, aurind vîrful copacilor. BUJOR, S. 28. Eu voi să aud unda și cerul să-l privesc, Să văd a aurorei mult veselă zîmbire, Razele dimineții ce norii auresc. ALEXANDRESCU, P. 28.4 ◊ Refl. Sub privirea-i s-aurește Unda lină din Bosfor. BOLINTINEANU, P. I 233. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. Îndată i se auri lina [mielușelului]. ISPIRESCU, L. 65.
14. [DLRM] AURI, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur; a polei. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. [Pr.: a-u-] – Din aur.
15. [Șăineanu, ed. VI] aurì v. 1. a polei sau a sufla cu aur; 2. a se dauri: sub privirea-i s’aurește unda lină din Bosfor BOL. [Lat. AURESCERE].
16. [Scriban] aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.
17. [DOOM 3] aurire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. auririi; pl. auriri
18. [DOOM 2] aurire (a-u-) s. f., g.-d. art. auririi; pl. auriri
19. [DOOM 3] auri (a ~) (desp. a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auresc, 3 sg. aurește, imperf. 1 auream; conj. prez. 1 sg. să auresc, 3 să aurească
20. [DOOM 2] auri (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auresc, imperf. 3 sg. aurea; conj. prez. 3 să aurească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL