1. [DEX '09] ALIGNI vb. IV v. lihni.
2. [DEX '09] LIHNI, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzație de sfârșeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ◊ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [Var.: aligni vb. IV] – Et. nec.
3. [MDA2] aligni2 v vz lihni
4. [MDA2] lecni v vz lihni
5. [MDA2] licni v vz lihni
6. [MDA2] ligni v vz lihni
7. [MDA2] lihni [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 292/22 / V: (reg) aligni2, lecni, licni, (îvr) ligni / Pzi: ~nesc / E: nct] 1-4 vir (Pop) A avea o senzație de slăbiciune (din cauza foamei) Cf a leșina. 5-6 vr (Pop; îe) A i se ~ (cuiva) inima A i se face cuiva rău (de foame sau) de oboseală Si: a leșina. 7-8 vr (Pop; îae) A se clătina (din cauza slăbiciunii sau) a unei infirmități. 9 vi (Reg) A șchiopăta. 10 vi (Trs; Mol) A-i paraliza cuiva o parte a corpului. 11 vt (Trs; Ban) A imobiliza.
8. [CADE] ALIGNI2 (-nesc) vb. refl. A se simți slab, a leșina: Edvin sprijinea în brațe pe-a lui scumpă amoreză. Ce de silnica suflare a furtunii s’alignea (NEGR.) [👉 LIGNI].
9. [DLRLC] LIHNI, lihnesc, vb. IV. Intranz. A simți sfîrșeală, slăbiciune (mai ales din cauza foamei). (Atestat în forma aligni) Vede pe Jana și alignind se rezămă de perete. NEGRUZZI, S. III 357. ◊ Expr. A i se lihni cuiva = a-i veni sfîrșeală, a-i veni rău (de foame, de oboseală etc.). – Variantă: aligni vb. IV.
10. [DLRM] ALIGNI vb. IV. v. lihni.
11. [Șăineanu, ed. VI] alignì v. a slăbi, a leșina: de silnica suflare a furtunei s’alignia NEGR. [V. lihni].
12. [Șăineanu, ed. VI] lignì v. V. lihni.
13. [Șăineanu, ed. VI] lihnì (lignì) v. a leșina de slăbiciune sau de foame. [Origină necunoscută].
14. [DER] lihni (lihnesc, lihnit), vb. – A debilita, a face să leșine, a provoca slăbiciune, mai ales de foame. – Var. ligni. Ngr. λιχνεύομαι, cu var. λιγναίνω, λιγνεύω, care explică var. rom. (cf. Tiktin; Candrea; Scriban), cf. și aligni. Se folosește mai ales part. lihnit (mort de foame). – Der. lihneală, s. f. (leșin, sfîrșeală).
15. [DGS] lihni vb. IV. 1 intr. , refl. (pop. și fam.; despre ființe) <pop. și fam.> a (se) hămesi, a (se) sfârși, <reg.> a se leșui2, a se lihăi2, <fig.; fam.> a leșina, a se topi. După zile de regim alimentar sever, era lihnit de foame. 2 intr. (reg.; despre oameni sau animale) v. Șchiopăta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL