1. [DEX '09] ALBĂSTRIRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a (se) albăstri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează împotriva coroziunii. – V. albăstri.
2. [MDA2] albăstrire sf [At: MARIAN, CH. 52 / Pl: ~ri / E: albăstri] 1 Colorare în albastru Si: albăstrit1 (1). 2 Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii Si: albăstrit1 (2). 3 Clătire a rufelor în apă amestecată cu albăstreală (2) Si: albăstrit1 (3).
3. [DEX '98] ALBĂSTRIRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a (se) albăstri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de oțel se acoperă cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejează contra coroziunii. – V. albăstri.
4. [DLRLC] ALBĂSTRIRE s. f. Acțiunea de a albăstri; clătire, în apă amestecată cu albăstreala a rufelor spălate.
5. [DLRM] ALBĂSTRIRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a albăstri.
6. [DEX '09] ALBĂSTRI, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.
7. [MDA2] albăstri [At: MACEDONSKI, O. I, 76 / Pzi: ~resc / E: albastru] 1 vt A colora în albastru (2). 2 vr A deveni albastru (2). 3 vr (D. lapte) A se subția și a se face albastru (2). 4 via (Fig) A avea o lucire albastră (2). 5 vt (Fig) A răspândi o lumină albastră (2). 6 vr (Iuz; prt) A se îmbrăca în haine orășenești (albastre) Cf albăstrân. 7 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală (2).
8. [CADE] ALBĂSTRI (-tresc) I. vb. intr. 1 A se arăta, a se vedea albastru: dealurile se zăresc albăstrind în depărtare ¶ 2 A se învineți: mă bătea la tălpi pînă albăstream (GR.-N.) ¶ 3 Fig. A se arăta în haine străine, ciocoiești: cînd văd ciocoii albăstrind (HASD.). II. vb. tr. A văpsi în albastru: am albăstrit lîna. III. vb. refl. A deveni albastru.
9. [DLRLC] ALBĂSTRI, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru. Am albăstrit prea tare lîna. ◊ Refl. Laptele se albăstrește cînd îl subțiem cu apă. ♦ A clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea, a răspîndi o lucire albastră. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. 3. Intranz. (Popular, despre ciocoi; A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei). V. albăstrime. Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM.
10. [DLRM] ALBĂSTRI, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea sau a răspîndi o lucire albastră. – Din albastru2.
11. [Șăineanu, ed. VI] albăstrì v. a da o față albastră.
12. [Scriban] albăstrésc v. tr. (d. albastru). Colorez în albastru. V. refl. Devin albastru.
13. [DOOM 3] albăstrire s. f., g.-d. art. albăstririi; pl. albăstriri
14. [DOOM 2] albăstrire s. f., g.-d. art. albăstririi; pl. albăstriri
15. [DOOM 3] albăstri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstresc, 3 sg. albăstrește, imperf. 1 albăstream; conj. prez. 1 sg. să albăstresc, 3 să albăstrească
16. [DOOM 2] albăstri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstresc, imperf. 3 sg. albăstrea; conj. prez. 3 să albăstrească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL