1. [DEX '09] ALAGEA, alagele, s. f. 1. (Înv.) Stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase. 2. (Reg.; în expr.) A-și căpăta alageaua sau a păți o alagea = a se păcăli. – Din tc. alaca.
2. [MDA2] alagea sf [At: DOC. (a. 1716), ap. HEM 669 / V: (reg) alăgea,[1] halagea[2] sf / Pl: ~ele / E: tc alaga] 1 Stofă vărgată țesută din fire de in și de mătase. 2 (Înv; îe) A-și căpăta ~ua sau a păți vreo ~ A o păți.
3. [CADE] †ALAGEA1 (pl. -gele) sf. (CON.) Stofă de mătase vărgată [tc. alaǧa]
4. [CADE] ALAGEA2 sf. pop. numai în loc. prov. a păți o ~ (sau ~ua), a-și căpăta ~ua, a fi amăgit în așteptările sale, a o păți, a cădea în mare nevoie.
5. [DLRLC] ALAGEA1 s. f. (Rar) Încurcătură, belea, bucluc. Ce să facă el ca să iasă de acolo? Să-ntrebe, nu-i venea la socoteală, ca să nu pață vro alagea. ISPIRESCU, la HEM ◊ Expr. A-și căpăta alageaua = a o păți, a da de belea. Voi știți că nimeni nu s-a putut atinge de împărăția mea cît am fost tînăr fără să-și capete alageaua și fără să se ducă rușinat de unde a venit. ISPIRESCU, L. 12.
6. [DLRLC] ALAGEA2, alagele, s. f. (Învechit) Un fel de stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase.
7. [DLRM] ALAGEA1 s. f. (Rar) Încurcătură, belea, bucluc. ◊ Expr. A-și căpăta alageaua sau a păți o alagea = a se păcăli.
8. [DLRM] ALAGEA2, alagele, s. f. (Înv.) Stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase. – Tc. alaca.
9. [Șăineanu, ed. VI] alageà f. stofă de mătase vărgată: roche de alagea de Triest FIL.; fig. a păți alageaua, a fi păcălit: ca să nu pață vreo alagea ISP.; a căpăta alageaua, a cădea în mare nevoie: nimeni nu s’a putut atinge de împărăția mea fără să-și capete alageaua ISP. [Turc. ALADJA; sensul figurat pare a se raporta la daraverile nu tocmai oneste cu stofele de mătase (cf. cumaș)].
10. [Scriban] alageá f., pl. ele (turc. alağa, dim. d. ala, pestriț; ngr. alantzias, bg. sîrb. alağa. V. șamalagea). Un fel de stofă de matasă (care se imită făcîndu-se și din lînă și din bumbac) din care-șĭ făceaŭ haĭne boĭeriĭ odinioară. Fig. Fam. Păcăleală, înșelăcĭune: aĭ mîncat alageaŭa! – Și halagea: a întinde halageaŭa nunțiĭ,[1] a porni veselia nunțiĭ (Delv.).
11. [DOOM 3] alagea (înv., reg.) s. f., art. alageaua, g.-d. art. alagelei; pl. alagele
12. [DOOM 2] alagea (înv., reg.) s. f., art. alageaua, g.-d. art. alagelei; pl. alagele, art. alagelele
13. [DER] alagea (alagele), s. f. – Țesătură de mătasă indiană. – Mr. alăge. Tc. alaca (Șeineanu, II, 14; Lokotsch 50); cf. ngr. ἀλατσᾶς, bg. alağa.
14. [DERC] ALAGEA A-și căpăta alageaua sau a păți vreo alagea (înv.) = A o păți, a da de belea, a intra într-o încurcătură: Ce să facă ca el să iasă de acolo? Să întrebe nu îi venea la socoteală, ca să nu pață vreo alagea. (P. ISPIRESCU) Nimeni nu s-a putut atinge de împărăția mea cât am fost tânăr fără să-și capete alageaua. (IDEM)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL