1. [DEX '09] ABRUPT, -Ă, abrupți, -te, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Porțiune de teren) cu pantă foarte înclinată. 2. Adj. Fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus.
2. [MDA2] abrupt, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~pți, ~e / E: fr abrupt, lat abruptus] 1 (D. povârnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil Si: accidentat, prăpăstios. 2 (Fig; d. stil) Fără legătură. 3 (Fig; d. stil) Inegal. 4 (D. un organ) Târâtor.
3. [CADE] *ABRUPT adj. 1 🌐 Cu povîrnișul aproape drept, repede, prăpăstios (vorb. de un munte, de un deal): povîrnișuri ~e ¶ 2 Fig. 📝 Neegal, fără legătură între idei (vorb. de stil) [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ABRUPT, -Ă, abrupți, -te, adj. 1. (Despre povârnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios. 2. Fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus.
5. [DLRLC] ABRUPT, -Ă, abrupți, -te, adj. 1. (Despre povîrnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil, primejdios, accidentat. Tu, statuie de pe stînci abrupte, Drumețului îi vei vorbi de lupte, De pacea lumii. POEZ. N. 16. Prin munții abrupți ai plecat să te lupți. BENIUC, V. 118. 2. Fig. (Despre stil) Lipsit de suplețe, aspru, necurgător, sacadat, inegal.
6. [DLRM] ABRUPT, -Ă, abrupți, -te, adj. (Despre povîrnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat. – Fr. abrupt (lat. lit. abruptus).
7. [DN] ABRUPT, -Ă adj. 1. (Despre povîrnișuri) Cu pantă foarte înclinată; accidentat, prăpăstios. 2. (Despre stil) Fără legătură; aspru; inegal. 3. (Bot.; despre un organ) Repent, tîrîtor. // s.n. (Geol.) Orizont (3) [în DN] dur de gresii și calcare, cu înclinare foarte mare, în regiunile cu climă aridă. [Cf. lat. abruptus, fr. abrupt].
8. [MDN '00] abrupt, -ă I. adj. 1. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios. 2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal. 3. (bot.; despre un organ) terminat brusc. II. s. n. formă de relief abruptă (I, 1). (< fr. abrupt, lat. abruptus)
9. [DLRC] abrupt, -ă, abrupți, -te, adj. Cu pantă foarte mare.
10. [Șăineanu, ed. VI] abrupt a. 1. cu clină repede și inegală: stâncă abruptă; 2. fig. stil abrupt, fără șir și fără grație; ex abrupto, pe neașteptate.
11. [Scriban] *abrúpt, -ă adj. (lat. abruptus, fr. abrupt). Prăpăstios: munte abrupt. Fig. Fără șir, aspru: stil abrupt. Adv. A scrie abrupt.
12. [DOOM 3] abrupt2 (desp. a-brupt) s. n., pl. abrupturi
13. [DOOM 3] abrupt1 (desp. a-brupt) adj. m., pl. abrupți; f. abruptă, pl. abrupte
14. [DOOM 2] abrupt2 (a-brupt) s. n., pl. abrupturi
15. [DOOM 2] abrupt1 (a-brupt) adj. m., pl. abrupți; f. abruptă, pl. abrupte
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL