1. [DEX '09] STATUIE, statui, s. f. Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea integrală a unor ființe, a unor figuri alegorice etc., expusă de obicei într-un spațiu deschis. ◊ Expr. (Ir. sau prin exagerare) A ridica (cuiva) o statuie = a) a-și arăta recunoștința (față de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative. [Pr.: -tu-ie. – Var.: (înv.) statuă s. f.] – Din fr. statue. Cf. lat. statua.
2. [MDA2] statuie sf [At: MAIOR, IST. 221 / V: ~uă / Pl: ~ui, (înv) ~ / E: lat statua, fr statue] 1 Sculptură care reprezintă tridimensional imaginea unor ființe, a unor figuri alegorice etc. 2 (Fam; îe) A ridica (cuiva) (o) ~ A arăta recunoștință față de cineva. 3 (Fam; îae) A aduce cuiva laude exagerate. 4 (Fam; îe) Meriți (merită, meritați) (o) ~ Se spune, cu ironie, despre o persoană care merită o recompensă sau laude. 5 (Fam) Persoană (frumoasă, dar) lipsită de căldură sufletească. 6 (Reg; pcf) Statură (3).
3. [DLRLC] STATUIE, statui, s. f. Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea unor ființe sau a unor figuri alegorice în piatră, marmură, lemn, bronz etc. Pe țărm averea lasă-ți și luxul nebunesc... Noblețea, orice titluri și orice vanitate, Inscripții pe plăci de-aur, statui în bronz turnate... MACEDONSKI, O. I 168. În mișcarea brațelor lor, în toată voiniceasca și puternica încordare a picioarelor ș-a trupului lor vînjos, au ceva din măreția statuilor antice ale gladiatorilor romani. VLAHUȚĂ, O. AL. I 165. Ar fi zis cineva că [Olga] este o statuie de marmură, ieșită din mînile lui Canava. NEGRUZZI, S. I 50. ◊ Expr. (Familiar) Merită (o) statuie, se zice despre o persoană care merită o recompensă mare sau laude neprecupețite. (Ironic) A ridica (cuiva) o statuie = a-și arăta recunoștința față de cineva (aducîndu-i laude exagerate). – Variantă: (învechit) statuă, statue (HOGAȘ, M. N. 55, ODOBESCU, S. III 71, NEGRUZZI, S. I 160), s. f.
4. [DN] STATUIE s.f. Sculptură care reprezintă în întregime și în plin relief o ființă, figuri alegorice etc. [Pl. statui, gen. -iei, var. statuă s.f. / < fr. statue, it., lat. statua].
5. [MDN '00] STATUIE s. f. sculptură care reprezintă în întregime și în plin relief o ființă, figuri alegorice etc. (< fr. statue, lat. statua)
6. [DEX '09] STATUĂ s. f. v. statuie.
7. [MDA2] statuă sf vz statuie
8. [DN] STATUĂ s.f. v. statuie. [< it., lat. statua].
9. [Șăineanu, ed. VI] statuă f. 1. figură de plin relief ce reprezentă o ființă vie pe de-a întregul; 2. fig. om lipsit de acțiune și mișcare.
10. [Scriban] *státuă f., pl. e și ĭ (lat. státua d. statúere, a așeza). Figură de om saŭ de animal cĭoplită în marmură saŭ turnată din bronz (saŭ alt metal): státua călare a luĭ Ștefan cel Mare la Iașĭ. Fig. Persoană rece saŭ fără energie: acest om e o statuă. – Ob. statúĭe (după fr. statue), pl. uĭ.
11. [DOOM 3] statuie s. f., art. statuia, g.-d. art. statuii; pl. statui, art. statuile (desp. -tu-i-)
12. [DOOM 2] statuie s. f., art. statuia, g.-d. art. statuii; pl. statui, art. statuile (-tu-i-)
13. [MDO] statuie
14. [IVO-III] statue, -tuea a., tui pl.
15. [DE] STATUIA LIBERTĂȚII, monument situat la întrarea în G. New York, pe ins. Liberty (Bedloe), reprezentând o femeie care ține în mână o torță, simbol al S.U.A. și orașului New York, realizată în 1886 de sculptorul francez Frédéric-Auguste Bartholdi (1834-1904) și dăruită de Franța guvernului american. Înălțime 40 m. Declarată monument național (23,5 ha) și inclusă (în 1984) în Patrimoniul cultural universal.
16. [CECC] Ah! la belle statue! Oh! le beau piédestal! Les vertus sont à pied et le vice à cheval! (fr. "Ah! frumoasa statuie! Oh! frumosul piedestal! Virtuțile-s pe jos, iar viciul e pe cal!) Epigramă scrisă de un necunoscut pe soclul statuii regelui Ludovic XV al Franței, dezvelită la 2 iunie 1765 la Paris, în piața devenită Piața Revoluției și mai tîrziu Piața Concordiei. Aceste cuvinte sînt citate spre a arăta că în lumea regilor și a aristocrației viciul domină virtuțile. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL