1. [DEX '09] ACCIDENTAT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. – V. accidenta. Cf. fr. accidenté.
2. [MDA2] accidentat2, ~ă [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: accidenta cf fr accidenté] 1-2 smf, a (Persoană) care a suferit un accident (1). 3 a (D. teren, forme de relief etc.) Care prezintă neregularități.
3. [MDA2] accidentat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: accidenta] 1-2 Accidentare (1-2).
4. [CADE] *ACCIDENTAT adj. Care prezintă accidente, plin de accidente: viață ~ă; teren ~ ¶¶ contr. NEACCIDENTAT [fr.].
5. [DLRLC] ACCIDENTAT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea, substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre sol) Care prezintă neregularități. Teren accidentat.
6. [DLRM] ACCIDENTAT, -Ă, accidentați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. – V. accidenta.
7. [DN] ACCIDENTAT, -Ă adj. 1. (și s.m. și f.) (Cel) care a suferit un accident. 2. (Despre un teren) Care are neregularități. [< accidenta].
8. [MDN '00] ACCIDENTAT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a suferit un accident. II. adj. (despre un teren) cu multe neregularități. (< accidenta)
9. [Șăineanu, ed. VI] accidentat a. 1. care prezintă o dispozițiune variată: teren accidentat; 2. fig. agitat: vieață accidentată.
10. [Scriban] *accidentát, -ă adj. (d. accident; fr. accidenté). Plin de accidente, zgrunțuros, gropilat, hopuros, cu rîdicăturĭ și adîncăturĭ: drum, teren accidentat, Fig. Zbuciumat: viață accidentată. Inegal: stil accidentat. Fam. Care a suferit un accident: accidentațiĭ aŭ fost dușĭ la spital.
11. [DEX '09] ACCIDENTA, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
12. [MDA2] accidenta vtr [At: MDA ms / Pzi: ~tez / E: fr accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1).
13. [DN] ACCIDENTA vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].
14. [MDN '00] ACCIDENTA vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)
15. [Scriban] *accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.
16. [DOOM 3] accidenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accidentez, 3 accidentează; conj. prez. 1 sg. să accidentez, 3 să accidenteze
17. [DOOM 2] accidenta (a ~) vb., ind. prez. 3 accidentează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL