Termenul „parenchim” se referă la țesutul funcțional al unui organ, în contrast cu stroma, care reprezintă țesutul de susținere sau structura de bază a organului. În biologie și medicină, „parenchimul” este partea unui organ care îndeplinește funcțiile specifice ale acelui organ.
Exemple de folosință:
- Medicină: „În cazul hepatitei, parenchimul hepatic este afectat, ceea ce duce la o funcționare deficitară a ficatului.”
- Anatomie: „Parenchimul pulmonar este format din alveolele și țesutul care efectuează schimbul de gaze în plămâni.”
- Patologie: „O ecografie poate detecta modificări ale parenchimului renal, indicând posibile probleme de sănătate.”
- Botanică: „Parenchimul fotosintetic din frunzele plantelor este esențial pentru producerea de energie prin fotosinteză.”
- Oncologie: „Tumorile care afectează parenchimul cerebral pot avea un impact sever asupra funcțiilor cognitive.”
Aceste exemple ilustrează utilizarea termenului „parenchim” în contexte medicale și biologice, subliniind rolul său esențial în funcționarea organelor.