Termenul „nemesis” provine din mitologia greacă, unde Nemesis era zeița răzbunării divine, care aducea pedeapsă celor care comiteau hybris (mândrie excesivă sau comportament sfidător față de zei). În limbajul modern, „nemesis” se referă la o forță sau o persoană care aduce inevitabil pedeapsa sau înfrângerea, de obicei ca o consecință a unor acțiuni greșite. Poate desemna, de asemenea, un inamic sau rival de neînvins care cauzează înfrângerea cuiva.

Exemple de folosință:

1. Mitologie: „Nemesis a pedepsit eroii care au îndrăznit să sfideze voința zeilor.”
2. Literatură: „În roman, detectivul se confruntă în cele din urmă cu nemesisul său, un criminal inteligent care l-a evitat ani de zile.”
3. Figurat: „Pentru mulți atleți, accidentările repetate devin nemesisul lor, împiedicându-i să-și atingă potențialul maxim.”
4. Ficțiune: „Personajul principal a fost înfrânt în cele din urmă de nemesisul său, un rival cu abilități superioare.”
5. Carieră: „Plictiseala și lipsa de motivație au devenit nemesisul carierei sale, încetinindu-i progresul profesional.”

Aceste exemple ilustrează utilizarea termenului „nemesis” pentru a descrie atât o forță inevitabilă de pedeapsă sau răzbunare, cât și un inamic sau obstacol de neînvins care aduce înfrângerea.