MODERNÍSM, modernisme, s. n. 1. Însușirea de a fi modern, caracterul a ceea ce este modern; atitudine modernă; preferință (exagerată) față de tot ceea ce este nou, modern. 2. Nume generic dat mișcărilor, tendințelor, experimentelor literare și artistice novatoare (manifestate începând din ultimele decenii ale sec. XIX până în cea de-a doua jumătate a sec. XX) și caracterizate prin exacerbarea modernității, respingerea tradiționalismului și academismului și prin proclamarea exclusivistă a unor noi principii de creație. – Din fr. modernisme.
modernism sn [At: LOVINESCU, C. V. 19 / Pl: (2-5) ~e / E: fr modernisme] 1Preferință pentru tot ceea ce este nou, modem. 2 Linie, notă modernă. 3 Ținută modernă. 4 (Fam, dep; ccr) Manifestare, atitudine exagerat de modernă. 5 Tendință inovatoare exagerată. 6 Nume generic pentm curentele și școlile din arta și literatura sec. XX care pun accentul pe temele intimiste și, adesea, pe formă.
MODERNÍSM, modernisme, s. n. 1. Însușirea de a fi modern, caracterul a ceea ce este modern; atitudine modernă; preferință (exagerată) față de tot ceea ce este nou, modern. 2. Curent sau tendință din arta și literatura sec. XX, care neagă tradiția și susține principii de creație noi. – Din fr. modernisme.
MODERNÍSM s. n. Curent în arta și în literatura burgheză a epocii moderne, care caută originalitatea în creații arbitrare, rupte de realitate.
MODERNÍSM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este modern. ♦ Gust pentru ceea ce este modern. 2. Tendință inovatoare într-o anumită etapă a unei literaturi. ♦ Nume generic dat mișcărilor, tendințelor și experimentelor din arta și literatura sec. XX, care, în goana după originalitate, ajung la creații arbitrare, rupte de realitate. [< fr. modernisme].
MODERNÍSM s. n. 1. însușirea, caracterul a ceea ce este modern; preferință, gust pentru tot ceea ce este nou, modern; modernitate. 2. tendință novatoare dintr-o anumită etapă a unei literaturi. ◊ denumire generică pentru mișcările, tendințele și experimentele inovatoare din arta și literatura sec. XX, care, în goana după originalitate, ajung la creații pur experimentale, formale. (< fr. modernisme)
MODERNÍSM n. 1) Curent în artă și literatura modernă constând în negarea totală sau parțială a tradiției și în adoptarea unor principii noi de creație. 2) Preferință pentru tot ce este modern. /<fr. modernisme
modernism n. spirit de inovare (în limbă, în ritm, în expresiune, în artă).
*modernízm n. Ĭubirea de lucrurĭ moderne, de înoire a celor vechĭ: modernizmu catolic.
Modernismul reprezinta curentul literar, care a aparut ca reactie impotriva realismului, cu precadere la perioada interbelica. Acesta se poate caracteriza atat prin perspectiva subiectiva, cat si prin prezentarea mediului urban. De cele mai multe ori, tematica operei scrise in stil modernist prezinta diferite intrebari existentiale pe care omul modern le poate avea.
Asadar, in cazul acestor opere se apeleaza intotdeauna si la analiza psihologica, precum si la latura emotionala si psihologica a personajelor. Pe langa perspectiva narativa subiectiva, autorul contureaza personajele principale, lucru care accentueaza si mai mult starea psihologica in care se afla. Astfel ca, romanele reprezentative pentru modernism sunt totodata considerate si texte de analiza psihologica, evidentiindu-se anumite probleme de natura psihologica. Totodata, mediul rural, al celor realisti, este intotdeauna inlocuit cu mediul urban, unde protagonistul intampina anumite dificultati in intelegerea sinelui, precum si a lumii care il inconjoara. Datorita relatiei sine – exterior, timpul povestii nu este cronologic, datorita faptului ca de-a lungul naratiunii apar si analepse.
De cele mai multe ori, romanele moderniste sunt complexe, prezinta un fir narativ care se desfasoara pe mai multe planuri, in timp ce latura psihologica a personajelor este extrem de bine conturata. Asadar, caracterizarea personajelor care iau parte la actiune poate fi realizata usor, direct de catre cititor.
