LITERÁR, -Ă, literari, -e, adj. Care aparține literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerințelor literaturii. ◊ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc. și constituind o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat. – Din fr. littéraire, lat. litterarius.

Textul literar este o creatie care are rolul de a sensibiliza cititorul si include o serie de texte care apartin genului liric, epic sau dramatic, care sunt rezultatul imaginarului poetului sau autorului. Mai mult de atat, textul literar are si caracter fictional, in timp ce scopul acestuia este pur estetic, datorita faptului ca trezeste in interiorul cititorului o serie de emotii si sentimente extrem de puternice, care pot fi reflectate ulterior de catre acesta.

Textul literar se poate caracteriza si prin expresivitate, datorita utilizarii imaginilor artistice dar si prin explorarea sensurilor anumitor cuvinte si utilizarea figurilor de stil. Astfel ca se vor putea folosi arhaisme, termeni populari reprezentativi pentru anumite zone, regionalismele, cuvinte cu forme ce se abat in totalitate de la normele limbii romane, precum si neologisme, imprumuturi din limbile straine si chiar cuvintele inventate.

De altfel, textul literar are un caracter subiectiv, datorita faptului ca acesta prezinta in totalitate credintele, ideile si modul de vedea lumea ale autorului. Autorul are puterea de a modifica in totalitate realitatea, prin intermediul propriei sensibilitati. Asadar, in textul literar se poate observa si utilizarea elementelor care se regasesc in realitate cu cele pur fictionale. Totodata, in operele epice apar si personajele care participa in mod activ la actiune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.