Turbidimetria este o tehnică de măsurare a turbidității utilizată pentru a determina concentrația de țărmuri solide sau particule într-o soluție. Această metodă se bazează pe măsurarea schimbului de intensitate a luminii în mediul opac și măsoară numărul de suspensii solide prezente într-o anumită probă. Proba apoi este exprimată prin unități de turbiditate sau Nephel II (NTU) folosite în mod frecvent.
Turbidimetria este folosită în principal pentru a estima cantitatea de țărmuri solide în soluții sau care este prezentă în minereuri și pești. De asemenea, se utilizează și în domenii precum diagnosticarea bolilor, a controlului calității apei potabile, a purificării apei de laborator și altele. Pentru a obține rezultate accurate, medicii utilizează adesea instrumente electronice, care detectează scăderea cantității de lumină ca răspuns la prezența particulelor din proba de analiză.
Un exemple de folosire ar fi să se utilizeze turbidimetria pentru a determina cantitatea de suspensii solide prezente într-o probă de apă reziduală. Acest lucru poate fi folosit de către autorități pentru a-și asigura că toate transporturile reținerii care se descarcă în zonele lor nu containează un nivel prea mare de țărmuri solide. Turbidimetria poate fi de asemenea folosită pentru a detecta prezența bacteriilor care cauzează boli în dischete medicale printr-o tehnică numită prelevare indirectă a aerului.
În concluzie, turbidimetria este o metodă populară de măsurare a cantității de suspensii solide prezente într-o probă. Se bazează pe scăderea intensității luminii detectată și măsoară aceasta în unități Nephel II (NTU). Metoda poate fi folosită pentru a controla calitatea apei, pentru diagnosticarea bolilor și pentru prelevarea aerului indirect.
