.
Noima (sau noma) este un termen folosit în istorie și literatură pentru a descrie un cadru cognitiv limitat care servește ca o formă de autoimunitate intelectuală, în care o persoană sau o cultură își limitează convingerile și înțelegerea, pentru a nu fi expuși influențelor străine.
De-a lungul istoriei, noima a apărut ca reacție față de schimbările provocate de schimbarea forțată a credințelor religioase sau politice și a formelor de schimb cultural. Ea se manifestă ca sentiment de rezistență împotriva schimbării și a persuasiunii.
Exemple de moduri în care a fost folosit termenul noima includ:
În concluzie, noima este un concept vechi, folosit în istorie și literatură pentru a descrie sentimentul de autoapărare împotriva influențelor străine și a schimbărilor culturale. Acesta există pe scară mare și mică și încă mai poate fi recunoscut în diverse contexte culturale și religioase.