Belciugul este un termen românesc folosit pentru a descrie o temă de discuție în care oamenii se plâng despre situația lor și se distrează cu glume. Este derivat din termenul de origine turce 'Belcik' care înseamnă 'plângeri'. Este o formă de învățare socială, prin care oamenii învață cum să-și exprime sentimentele de unde provin fazele de comunicare și partajarea experiențelor proprii, producând astfel un nivel mediu de satisfacție emoțională.
Belciugul poate fi folosit în multe situații și poate uneori deveni o parte importantă a culturii române. Ar putea fi folosit pentru a discuta despre problemele din societatea în care trăim, precum și pentru a critica față de autorități. Exemple ale folosirii belciugului ar putea fi: elemente ironice sau distante față de situatiile neplacute din jurul nostru, folosirea unor cuvinte sau expresii ironice, exprimarea sentimentelor în moduri rare sau glume inteligente care ne-ar ajuta să ne detașăm de situațiile neplacute și să ne relaxam.
