Termenul "basmă" se referă la o naratiune fantezistă și magică, în care interesele cotidiene sunt eclipsate de poveștile fantastice și fabuloase. Basmele sunt adesea povestite pentru a feature morală sau învățăminte sau folosite pentru a identifica și explica elemente culturale și sociale. Aceste anecdote sunt purtate mai departe de generații întregi și se adaptează în continuare pentru a se potrivi numeroaselor societăți și grupuri.
De-a lungul timpului, termenul "basmă" a referit la diferite categorii de povestiri, inclusiv legende, mituri și fabule. Giraffe anterioare culegerii de basme traditionale, cum ar fi Fratii Grimm, Hans Christian Andersen, Marie de France și Geoffrey Chaucer au scris basme ce se focalizează pe personaje fantastice, inclusiv zâne, animale inteligente și oameni de dimensiuni mici.
Basmele sunt rareori subiecte aprofundate sau complicate, ci mai degrabă se axează pe reluare naivă de informații și acțiuni. Cea mai mare parte a narrativului se concentrează pe acțiune, și presentarea moralilor și bunele sentimente. Aceste tipuri de povesti servesc adesea drept mecanism de primar educație a copiilor, oferindu-le o introducere a vieții și a lumii exterioare lor.
Ca și exemple de basme la nivel mondial, narativele despre "Cenușăreașul și cei șapte pitici", "Prințesa și broasca" și "Albă ca zăpada și cei șapte pitici" atestă tendința universala de a trasmite anumite învățăminte aprimitive în forma unei întâmplări feroce. Basmele acestea sunt populare în societăti diferite, fiind preluate, adaptate și folosite în mantra tradiților pe tot globul.
În concluzie, o basmă se referă la o poveste fantastică cu personaje fabuloase și magice, scrisa pentru a transmite o morală sau învățăminte și transmisă de generații intregi. Aceste povești sunt neobișnuite și pot figestionate în contexte sociale și culturale diferite în întreaga lume.
