Climaxul poate fi considerat o figura de stil unde desfasurarea ideilor, precum si actiunii se va face treptat, dar ascendent. Totodata, climaxul poate sa reprezinta atat punctul culminant al unui conflict, cat si a unei actiuni. Mai mult de atat, acesta poate sa insemne si stadiul final al unui ecosistem, in timpul evolutiei acestuia.
Climaxul mai reprezinta si o figura de stil, la nivel sintactic, ce este realizata prin reflective si care prezinta, totodata, o enumerare progresiva. De cele mai multe ori, aceasta incepe cu cuvintele mai slabe si evolueaza catre cele mai tari. Astfel ca, in cele din urma fiecare termen va caracteriza obiectul dintr-un unghi complet diferit.
Printre ele mai populare exemple se numara “te vad. Te aud. Te cuget”, sau “s-a inasprit. S-a adancit. S-a stins.
Aceasta gradatie ascendenta/ intensiva creste in continuu, pana cand ajunge in punctul cel mai inalt, cunoscut si sub denumirea de punct culminant.