Dintre "ta-su" și "tasu", forma corectă și standardizată în limba română este "ta-su", cu cratim.

1. "ta-su"
   • Este o formă de pronume posesiv care indică o relație de posesie cu "tatăl" într-un context familiar sau informal.
   • Semnificație: tatăl persoanei la care se face referire.
   • Exemplu: "Oare unde a plecat ta-su?"
2. "tasu"
   • Această formă nu este corectă și nu este standardizată în limba română.

În concluzie, atunci când doriți să indicați relația de posesie a cuvântului "tată" într-un context familiar sau informal, forma corectă este "ta-su".