Forma corecta este "suno", daca este folosit ca forma de imperativ a verbului "a suna" la persoana a doua singular.
Forma "sun-o" este folosita atunci cand se doreste a se sublinia obiectul direct al verbului "a suna", adica atunci cand se spune cuiva sa sune pe cineva anume. De exemplu: "Sun-o pe Maria sa vina la intalnire".
Este important sa tinem cont de contextul in care este folosit acest verb si sa alegem forma corecta in functie de acesta.