Forma corectă este împrejmuit. Acest cuvânt provine de la verbul „a împrejmui”, care înseamnă a înconjura un teren sau un spațiu cu un gard, un zid sau altceva similar pentru a-l delimita sau proteja. Prefixul „îm-” înaintea lui „prejmuit” indică acțiunea de a pune ceva în jurul altceva, corespunzând sensului verbului.

Forma „împrejmuit” este cea adoptată și recunoscută în normele actuale ale limbii române, fiind varianta pe care o vei găsi în dicționarele de referință. Este important să se utilizeze această formă corectă în comunicarea scrisă și orală pentru a asigura corectitudinea lingvistică și claritatea exprimării.