Forma corectă este "ciucur." Iată mai multe informații despre acest termen:

1. Ciucur: "Ciucur" este un substantiv masculin folosit pentru a descrie un vârf sau o extremitate ascuțită a unui obiect. De obicei, se referă la partea ascuțită sau zimțată a unui instrument, a unei armături sau a unei plante.

Exemplu: "Ciucurul săgeții este ascuțit și periculos."

2. Ciucure: "Ciucure" nu este o formă corectă în limba română. Forma corectă și acceptată este "ciucur."

În concluzie, forma corectă este "ciucur," care se referă la vârf sau la partea ascuțită a unui obiect, în timp ce "ciucure" nu este corect și nu ar trebui folosit în comunicare scrisă sau vorbită în limba română.