Cum este corect: bunăvoința sau bună voință?

Corect este "bunăvoința." Iată mai multe informații despre acest termen:

  1. Bunăvoința (substantiv): "Bunăvoința" este forma corectă în limba română și se referă la starea de binevoire, de amabilitate sau de dispoziție prietenoasă față de ceilalți. Acest termen indică o atitudine pozitivă și deschisă față de oameni și se manifestă prin voința de a ajuta, de a fi amabil sau de a fi cooperativ.

    Exemplu: "A manifestat bunăvoință față de toți colegii săi."

  2. Bună voință (varianta greșită): "Bună voință" este o variantă greșită și neacceptată în limba română. Forma corectă este "bunăvoința," cu litera "v" atașată direct de "oința."

Este important să folosiți forma corectă, "bunăvoința," atunci când doriți să vorbiți despre starea de binevoire sau de amabilitate față de ceilalți în limba română.

Alte articole interesante...

Forma corectă este „răzbesc”, cu z. Verbul este a răzbi, iar la persoana I singular, […]
Una dintre cele mai întâlnite nelămuriri din limba română este legată de formele „fii” și […]
Forma corectă este trăsnite (cu ă și s), de la verbul a trăsni. Exemple: Idei […]
Ce faci? → How are you?
„i-ai” este forma corectă când înseamnă „tu ai” făcut ceva cuiva. Exemple: I-ai spus adevărul. […]
Forma corectă în limba română este „pandantive”. 👉 „Pandantiv” (singular) → „pandantive” (plural)❌ „pandative” este […]
Se spune „piept”, nu „pept”. „Pept” sună ca o scurtătură sau o influență din alte […]
Forma corectă este: „îmi era” Pe scurt: „îmi” este forma corectă a pronumelui „mi era”  […]
Copyright 2023 © Explicativ.ro