Forma corectă este „rea-voință”, scris cu cratimă.
„Rea-voință” este un substantiv feminin compus, format din adjectivul „rea” și substantivul „voință”, și desemnează o atitudine ostilă sau lipsă de bunăvoință față de cineva sau ceva.
Exemplu: A acționat cu rea-voință, refuzând să coopereze.
„Reavoință” este o formă învechită, întâlnită în dicționare mai vechi, dar care nu mai este acceptată în limba română contemporană.
Așadar, dacă vrei să te exprimi corect, scrie: „rea-voință”.