Forma corectă este „fii-miu”, cu doi „i” și cratimă.

„Fii-miu” vine din forma prescurtată și colocvială a expresiei „fiul meu”.
Exemplu: Fii-miu iar a uitat cheia acasă!

„Fi-miu” este o greșeală des întâlnită — pare logic, dar nu respectă regula gramaticală: fiu la vocativ se transformă în fii, cu doi „i”.

Așadar, dacă vrei să-l alinti sau să te plângi de el în mod corect, spune: „fii-miu”