Forma corectă este „fii-miu”, cu doi „i” și cratimă.
„Fii-miu” vine din forma prescurtată și colocvială a expresiei „fiul meu”.
Exemplu: Fii-miu iar a uitat cheia acasă!
„Fi-miu” este o greșeală des întâlnită — pare logic, dar nu respectă regula gramaticală: fiu la vocativ se transformă în fii, cu doi „i”.
Așadar, dacă vrei să-l alinti sau să te plângi de el în mod corect, spune: „fii-miu”