Stratul de ozon este o parte importanta a atmosferei terestre care ne protejeaza de radiatiile ultraviolete daunatoare. Dar cine a fost primul care a descoperit prezenta si importanta acestuia?
In secolul al XIX-lea, cercetatorul german Christian Schönbein a observat un miros specific in timp ce lucra cu coroziunea curenta electrica a aerului. Mai tarziu, cercetatorul britanic Cornelius Dobreiner a demonstrat ca acest miros provenea de la reactia dintre oxigen si clorura hazoasa, ceea ce a dus la descoperirea ozonului.
Ulterior, chimistul francez Charles Fabry, impreuna cu colegul sau, Henri Buisson, au descoperit ca ozonul este prezent in atmosfera in forma naturala, avand un rol important in protectia impotriva radiatiilor UV. Si tot ei au inventat un dispozitiv care a putut masura nivelul de ozon din atmosfera, cunoscut sub numele de spectrometrul Fabry-Perot.
In anul 1985, cercetatorii britanici Joe Farman, Brian Gardiner si Jonathan Shanklin au facut o descoperire cruciala in Antarctica. Ei au observat o diminuare semnificativa a grosimii stratului de ozon deasupra Antarcticii, fenomen care a fost numit "gaura de ozon". Acesta a fost un semnal de alarma pentru comunitatea stiintifica si a dus la un efort global pentru a proteja stratul de ozon si a reduce sau elimina substantele chimice care il distrug.
Astfel, putem concluziona ca descoperirea stratului de ozon a fost rezultatul contributiei multiple a unor cercetatori din mai multe tari, care au contribuit la intelegerea importantei sale si la gasirea de solutii pentru a-l proteja. Acum, cu un efort sustinut, am putea sa recapitulam si sa invatam din aceasta descoperire cruciala pentru viata pe Pamant.
