Denumit și „linia ecuatorială”, ecuatorul este o linie imaginară care înconjoară Pământul la mijlocul său orizontal, împărțind sfera terestră în două emisfere egale.

Deși conceptul de ecuator există încă din antichitate, mai mulți exploratori și cercetători au jucat un rol important în stabilirea exactă a poziției și măsurării ecuatorului.

Unul dintre cei mai cunoscuți savanți care a contribuit la determinarea ecuatorului este învățatul grec Eratostene. În secolul al treilea î.Hr., el a calculat lungimea ecuatorului cu o mare acuratețe, folosind geometria și observarea umbrelor proiectate de Soare în două puncte diferite ale Pământului la solstițiul de vară.

În perioada medievală, când explorați europeni căutau noi rute maritime către Asia și America, cei mai mulți dintre ei credeau că Pământul este plat și că ecuatorul este înconjurat de un ocean infinit. Printre acești exploratori, unul care a contestat această teorie și a făcut o mare contribuție la determinarea corectă a poziției ecuatorului și a liniei meridianului a fost Ferdinand Magellan. În timpul călătoriei sale în jurul lumii, în 1520, el a transportat cu el un instrument de navigație pentru a calcula longitudinea și a confirmat existența ecuatorului și a liniei de meridian.

Mai târziu în secolul al 18-lea, exploratorul francez Charles Marie de La Condamine a fost primul om modern care a măsurat lungimea ecuatorului în mod exact, folosind un arc de cerc și instrumente matematice avansate.

Astfel, putem spune că nu există o singură persoană care să fi descoperit ecuatorul, ci mai mulți exploratori și savanți care au contribuit la cunoașterea și măsurarea sa corectă de-a lungul timpului.