Câteodată, chiar și cele mai bune dimineți sunt presârate cu mici ghinionuri. Una dintre ele este acel moment nefericit in care se varsă cafeaua peste pardoseală. Poate nu reușești să ñi lepezi ochii de cafea de pe pantofi, poate pata misterioasă lăsată în loc să devina principalul subiect al zilei. În drumul său de pe masă spre podea, cafeaua spartă poate crea o imagine interesantă și una laconică – o reprezentare vizuală a gândurilor noastre omenești despre viață: mult prea scurtă, uneori deranjantă și niciodată perfectă. Unii ar putea să spună că atunci când vărsați cafeaua pe jos, semnele de pe jos se deschid pentru a descoperi povestea ascunsă a zilelor noastre, ca un joc macabru. Dar poate doar versarea cafelei e un semn subliminal al faptului că viața trebuie să fie savurată și nu doar trăită. Acum, mai mult ca niciodată, versarea cafelei pe jos este o ocazie de reflecție și de contemplare a misterelor vieții noastre, o expresie a trăirilor noastre comune și, poate cel mai important, un prilej de a păși cu grijă prin lume și de a face alegeri mai bune – pentru că, îți dorești să ai o cafea pe masa ta sau pe jos?